Connect with us

Suporterii: infernul din Giulești. Totul pentru Rapid

sursa: publicnews.ro

Poate că Rapid n-are cele mai multe trofee, poate că n-are cel mai mare buget și poate că n-are cei mai buni jucători, însă, în mod cert, se poate mândri că are una dintre cele mai frumoase și mai înfocate galerii din Europa.

Primul lider

Suporterii Rapidului știu cum să-și respecte idolii, cum să-și stimeze legendele și cum să-și urmeze liderii. Liderii de galerie. Nici nu-i de mirare că Rapid are o galerie atât de unită și atât de respectată. Giuleștenii se mai pot mândri cu un lucru. Încă dețin recordul pentru cel mai longeviv lider de galerie din istoria unei echipe din România.

sursa: libertatea.ro

Vocea zgomotoasă, personalitatea puternică și, în special, dragostea nemărginită pentru Rapid l-au propulsat pe Constantin Mincea în fruntea galeriei Rapidului încă din 1970. S-a retras în 2002, chinuit de o boală îngrozitoare. Fiul său a preluat destinele galeriei pentru următorii doi ani, apoi a venit rândul lui Gigi Corsicanu. Constantin Mincea a murit la 63 de ani, în 2005, din cauza cancerului, însă amintirea sa a rămas și va rămâne veșnic în tribunele stadionului Giulești.

Prima grupare

În 1998, adică exact în urmă cu 20 de ani, a apărut prima grupare organizată ultras din galeria Rapidului: Official Hooligans. Ulterior, au mai apărut și altele, atât în București, cât și în orașe importante din România: Iași, Piatra Neamț sau Târgu Mureș. Deși prima grupare importantă a apărut abia în 1998, galeria rapidistă are o legătură extrem de strânsă cu Peluza Sud Timișoara, încă de acum 38 de ani.

Cele mai importante facțiuni din Giulești sunt următoarele: Torcida-Vişinie, OH, Bombardierii, Ultras Rahova, Titan şi Legione Chitila.

Imnul

În timp ce echipa se zbătea în Liga a II-a, Adrian Păunescu a pus pe hârtie versurile pentru, cel mai probabil, unul dintre cele mai frumoase imnuri din fotbalul mondial. Fără niciun fel de exagerare, melodia giuleștenilor se luptă de la egal la egal cu celebrul imn al Ligii Campionilor.

Revenind la istorie, Păunescu a scris versurile în 1980, iar cu notele a venit cântărețul Victor Socaciu. N-a durat mult până ca rapidiștii să adopte creația celor doi artiști drept noul imn al clubului. Mai exact, încă de la începutul anilor ’90, giuleștenii intră pe teren ascultând următoarele versuri:

“Pe atunci, simţeam ca pe o mare nedreptate că acea echipă şi publicul ei nu aveau un imn care să le unească. Era vremea când se striga <<Ceauşescu PCR au băgat Rapidu-n B! Păunescu-Flacăra, vor băga Rapidu-n A!>>. De aici a pornit totul. Lumea mă iubea în Giuleşti şi am vrut să le dăruiesc ceva în schimb”, declara Adrian Păunescu în 2010.

Suntem peste tot acasă
Porțile ni se deschid
Nu-i echipă mai frumoasă
Și iubită ca Rapid.

Ref. : Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubești
Rapid, Rapid
Haide, haide Rapid Giulești.
Haide, haide Rapid Giulești.

Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentru-o singură dreptate
Să învingă cel mai bun.

Ref. : Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubești
Rapid, Rapid
Haide, haide Rapid Giulești.
Haide, haide Rapid Giulești.

Nu vă dați bătuți o clipă
Învățați acest refren
Imnul nostru de echipă
Glasul roților de tren.

Ref. : Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubești
Rapid, Rapid
Haide, haide Rapid Giulești.
Haide, haide Rapid Giulești.

Ref. : Rapid, Rapid,
Luptă dacă ne iubești
Rapid, Rapid
Haide, haide Rapid Giulești.
Haide, haide Rapid Giulești.

Din dragoste pentru Rapid: greva foamei

sursa: prosport.ro

În 2013, suporterii giuleșteni au uimit o lume întreagă, după o măsură extremă, cum nu s-a mai întâmplat până acum în istoria fotbalului. După ce Rapid și-a câștigat pe teren dreptul de a evolua în Liga I, într-un baraj cu Concordia Chiajna, ilfovenii au făcut apel la TAS (Tribunalul de Arbitraj Sportiv). Judecătorii de la Lausanne le-au dat dreptate ilfovenilor și au trimis-o pe Rapid în Liga a II-a, pentru că nu îndeplinise criteriul financiar din manualul de licențiere impus de FRF.

Astfel, la 5 august 2013, Comitetul de Urgență al federației s-a supus verdictului primit din Elveția și i-a retrogradat pe giuleșteni. Evident, vestea nu le-a picat prea bine suporterilor rapidiști. La dour două zile după decizia luată de oficialii FRF, fanii s-au instalat pe gazonul stadionului din Giulești și au amenințat că nu vor ieși din greva foamei până când Mircea Sandu, președintele de atunci al FRF, și Dumitru Dragomir, președintele LPF din acea perioadă, nu-și vor da demisia.

sursa: libertatea.ro

Până la urmă, după opt zile, protestul extrem s-a încheiat din cauza problemelor medicale. Din 30 de suporteri, câți erau la început, data 15 august i-a găsit în greva foamei pe încă 19. Pentru opt dintre aceștia, ziua s-a încheiat la spital, fiind internați din cauza problemelor medicale. Deși atunci nu s-a lăsat cu demisiile celor doi conducători, gestul radical al suporterilor giuleșteni va rămâne în permanență în istoria fotbalului mondial.

Iar ca să încheiem cu bine, vă lăsăm în continuare câteva cântece din repertoriul suporterilor rapidiști și o mică “mostră” din spectacolul de pe Giulești.

Advertisement

Facebook

Copyright © 2020 FotbalTop / www. fotbaltop.ro

LIKE PENTRU PONTURI GRATIS