Sâmbăta dimineață, trecut binișor de 12, am plecat spre Berceni, locul de strânsură al FCSB. După ce m-am întors de 2 ori, odată pentru că uitasem reportofonul, apoi pentru masca lu’ pește prăjit, mi-a mai tăiat și o pisică drumul. Una neagră. Superstițios, dau să scuip în sân. Și scuip. Constat că am masca pe moacă. Mda… Renunț la ea. La mască. Ce-o fi, o fi. Plec în trombă. Nervos. Nervos polițistul ce tocmai îmi urmărise plecarea de Formula 1.
– Actele, vă rog, și… bla, bla, bla…
– Poftiți actele !
– Poftiți amenda !
Operativ, frate. Cinste lui, cinste polițistului. Cu chiu, cu vai, ajung la baza de pregătire. Doi cerberi îmi vin în întâmpinare. Politicoși, mă întrebară:
– Ce cauți, bă ? Cu ce ocazie p-aci ?
Arăt legitimația cu FotbalTop, ăia belesc ochii cât cepele și imediat mi se deschide poarta. Întreb unde-i biroul antrenorului.
– Vezi că scrie pe ușă…
Intru țanțoș. Clopotele băteau ca la Patriarhie. Un preot, apărut de pe-o alee lăturalnică, mă interpelă brusc.
– La rugăciune sau la fotbal ?
– Azi, la fotbal, zic ușor stânjenit.
– Mergi tot înainte, fiule, și-mi indică traseul. Ajung. Intru. Încep să citesc pe uși. Pe prima scria „Tămâie și lumânări”. Upsss… Următoarea era cu „Acatiste”. Mă gândeam că sigur am greșit intrarea. În sfârșit, a treia ușă avea scris „Antrenori”. Bat și intru. Înăuntru, Meme Stoica și Alexandru Tudor. Citeau. Din Psalmi. Întreb de Vintilă. Îmi spun că e la rugăciune.
– Și jucătorii ?
– Cu Vintilă, îmi răspunde Meme, fără să scoată ochii din carte.
– Durează mult ?
– Cam o oră…
Ies afară. Din încăperea cu ”Acatiste” iese un preot. Intrăm în vorbă. Aflu că, în fiecare săptămână, fotbaliștii trec pe acolo. Își trec dorințele pe hârtie și le dau lui. Sunt secrete. Cu greu aflu că Moruțan se roagă numai pentru gagici, Coman pentru limuzine, Man vrea mormane de bani, Miron tânjește după chefuri trăsnet, cu femei și băutură, iar Vâna se roagă să-i ia gagica lui Oaidă. „Problema e că ăla n-are. Dovadă că sunt încurcate rău căile Domnului”, zice preotul, râzând în hohote. Cât îl privește pe Tănase, nu se știe ce vrea, că scrie ca un doctor căruia îi mai și tremură mâna. Ce frumos povestește preotul tainele lor…
Au venit și jucătorii, urmați de Vintilă.
Mă roagă (sic!) să-i urmez la terenul de antrenament. Merg cu pas grăbit, în urma lor. Se așează în cerc. Li se alătură Tudor. Începe să le vorbească. Despre înțelepciune și supușenie. La sfârșit, le urează succes în pregătire.
Începe antrenamentul. Ceva exerciții. Teme interesante. Unii sar în cârca altora. Problema apare la perechi. În spatele lui Moruțan a sărit Miron. Mi-am adus aminte de desenele animate cu puiul de căprioară Bambi. După trei pași, a fost în genunchi. În cădere, Miron l-a agățat pe Momcilovici, cărat de Panțâru. S-a format o grămadă. Sârbul a început să comenteze, nervos.
– What do you do, bro ? We are vai de mama noastră, and you make joke….
A intervenit Vintilă, foarte autoritar.
– Hai, vă rog, vreau seriozitate…
Se luă o pauză, pentru calmare. În timpul ăsta, Coman era plin de fumuri. Trăgea dintr-o țigară cu nesaț. Aruncă chiștocul șmecherește. Fix în geanta doctorului. Plecă râzând.
Vintilă sună iar adunarea. Îi împărți in două. Într-o parte cei mai slabi, în partea cealaltă cei mai puțin talentați. Echipele par echilibrate. Dovadă că Vintilă are ochi bun, le vede ca nimeni altul. Pentru fraza asta, după ce citește, aștept să mă cinstească. Dar nu ca data trecută, când mi-a dat colaci și colivă, că nimerisem la un antrenament, după un praznic. În fine…
Când să fluiere începutul jocului, primi un telefon.
– Da, nea Gigi, da… Sigur, nea Gigi, sigur…. Am înțeles, nea Gigi, am înțeles. N-am făcut bine echipele ?
Le schimb, da, le schimb…ăia din dreapta trec în stânga și cei din stânga vin în dreapta. Gata, cum zici, așa fac, doar mă știi. Cine te-a anunțat, Mache? Ha, ha, ha, eu credeam c-o freacă prin birou, dar el e geană pe băieți. Să trăiești, nea Gigi, hai, pa !
Jocul începu. Vlad i-o dădu lui Cristea, ăsta lui Crețu, iar Crețu înapoi la Vlad, care dădu pe lângă ea. Gol frumos. Mingea a fost repusă repede. Vână sprintă pe dreapta, urmărit de Ovidiu Popescu. Coman strigă: „ia-l, ia-l cu fulgi! „ și așa făcu. Doamne, ce frumos a zburat ăla peste panourile de reclame.
Doctorul și-a dat seama că nu-i a bună, așa că dădu să-și ia geanta pentru îngrijire. Vână țipa, doctorul țipa, geanta fumega. Coman, pitit după Vintilă, se hlizea. Filip îi reproșă că nu e profesionist și i-o pomeni pe mă-sa. Nu ramase nici Florinel dator. Apăru în fugă Tudor, cu busuiocul în mână. Îi adună și-i stropi, în timp ce bolborosea fraze din care înțelegeam la sfârșit „piară necuratul”.
Meciul se reluă. Pasă în față, apoi pasă în spate, iar în față, din nou în spate. Precis e ceva tactic. Apoi, o lansare în adâncime, preluare Man și șut puternic, peste gard, direct într-o mașină de gunoi.
– Man, reglează tirul ! E a șasea minge pe care o trimiți săptămâna asta la Glina, la groapa de gunoi.
– Mi-a sărit din smoc, mister, se plânse perla.
– Schimbă partea cu Moruțan, la el nu sunt smocuri, plus că el nu trage la poartă.
La soluția asta nu m-aș fi gândit. Omul e genial, v-am zis.
Un fulger brăzdă cerul. Urmară tunete puternice. Toți se opriră și se închinară. Începu ploaia, iar antrenamentul se opri. Cel mai ofticat era Coman. Zicea că avea o mare poftă de joc. Toți au râs, nu l-a crezut nici dracu. Doamne iartă-mă !
M-au rugat să mai trec pe la ei. Cică le place cum scriu, că-s obiectiv și prezint doar lucruri reale. Le-am promis că voi reveni.
Articol de Nicolae Silișteanu / Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare 🙂