Connect with us

Alberto Boţoghină

Plânge banderola

Published

on

Steaua a avut în istoria ei cinci fotbalişti care se confundau cu denumirea de căpitan. De la ei plecau determinarea, profesionalismul, dăruirea şi dorinţa de a fi învingător. Cândva, a fi căpitan echivala cu răsplătirea devotamentului pentru echipa a căror culori îmbraci. Acum, a purta banderola nu înseamnă nimic altceva în afară de a alege terenul sau a da mâna cu arbitrii. Unii, mai nou şi mai noi, o mai şi aruncă, în dorinţa de a-şi exprima cât mai bine frustrările.

Un căpitan adevărat îşi iubeşte echipa, nu banii. Iubeşte fotbalul, nu cluburile. Îşi iubeşte toţi suporterii, nu doar pe aceia din Bamboo. Se gândeşte să facă tot ce-i mai bine pentru ca echipa să câştige şi niciodată nu-i stă gândul la transfer. Un căpitan adevărat rămâne alături de echipă indiferent de momentul prin care aceasta trece, strângând grupul în jurul său şi readucând spiritul de învingător. Un căpitan niciodată nu-şi îneacă niciodată supărarea în wiskey, poate doar în sudoarea muncii în plus.

În 1954, la 22 de ani, Steaua îl transfera pe Gheorghe Constantin. „Profesorul„, atacant de meserie, a evoluat 15 ani pentru roş-albaştrii, marcând 149 de goluri. Aşadar, a venit la şapte ani după înfiinţarea clubului şi a ieşit cu Steaua de 4 ori campion al României şi de trei ori golgeter. Să nu uităm nici de cele 4 Cupe ale României câştigate, bineînţeles, tot cu banderola Stelei pe braţ. Considerat un simbol al începuturilor steliste, „Profesorul” a plecat dintre noi pe 9 martie 2010, la 77 de ani.

Intra prima dată pe poarta stadionului Steaua la 12 ani. Nu i-a luat prea mult timp să fie remarcat, iar în 1968, anul majoratului, debuta în prima ligă. Anghel Iordănescu a jucat 14 ani pentru „militari”, câştigând de patru ori Cupa României şi de două ori campionatul. A îmbrăcat tricoul Stelei în 317 de partide şi a celebrat alături de fani fiecare din cele 155 de goluri marcate.

Aşadar, până acum, am văzut că istoria căpitanilor stelişti se leagă de atac, de goluri, de fotbal spectacol. Numai să nu uităm că o echipă puternică este dată de un mijloc consistent. Ce urmează?

În 1975 venea la Steaua. Rămânea în Ghencea timp de 14 ani, până în 1989. Tudorel Stoica a jucat pentru bucureşteni 269 de partide şi a marcat 34 de goluri. A câştigat 7 titluri de campion, a ridicat Cupa României de cinci ori deasupra capului, a câştigat Cupa Campionilor Europeni în 1986 şi SuperCupa Europei în 1987. Este considerat unul dintre cei mai buni mijlocaşi centrali ai Stelei din toate timpurile.

În 1983, la 19 ani, Marius Lăcătuş păşea pentru prima dată în Ghencea. În cele două „mandate” de jucător, 1983-1989 şi 1993-2000, care adunate înseamnă 13 ani, „Fiara” a bifat 357 de meciuri şi a marcat 98 de goluri. A câştigat 10 titluri de campion al României, 7 cupe ale României, Cupa Campionilor Europeni şi SuperCupa Europei. Răutatea şi spiritul său de sacrificiu l-au făcut pe Lăcătuş un adevărat simbol al echipei, tricoul cu numărul 7 pe care-l purta, neputând să fie onorat de niciunul dintre urmaşii săi.

Atacanţi, mijlocaşi, dar şi fundaşi au purtat cu demnitate bandelora stelistă pe braţ. Cine e apărătorul?

A venit în 2000 în Ghencea. Păşea într-un vestiar înţesat cu nume grele. Mirel Rădoi a bifat 186 de partide în tricoul Stelei şi a marcat 12 goluri în decursul celor 9 ani petrecuţi în Ghencea. A câştigat trei titluri de campion şi două Cupe ale României. Băiatul originar din Turnu-Severin, venit la 19 ani la Steaua, a fost ultimul căpitan stelist din epoca modernă care s-a ridicat la nivelul clubului pe care îl reprezintă.

ALŢI CĂPITANI AI STELEI DE DUPĂ 2009:

După plecarea lui Rădoi, mai muşţi fotbalişti au purtat banderola Stelei pe braţ. Neşu, Paraschiv, Bănel Nicoliţă, Cristi Tănase, Ciprian Tătăruşanu şi Bourceanu. Aşa cum trecutul stelist nu se poate compara din punct de vedere al performanţei cu prezentul, aşa nici cei cinci fantastici enumeraţi mai sus nu pot fi depăşiţi vreodată de purtătorii de banderolă din prezent.

Alberto Boţoghină

Wayne Rooney şi cei 12 ani de care a avut nevoie pentru a deveni cel mai bun marcator al Angliei

Published

on

rooney

Se spune că poveştile frumoase încep cu cifre, care se leagă mai apoi între ele ca într-un puzzle al amintirilor de care nu te saturi niciodată. Pe 24 octombrie, Wayne Rooney împlineşte 30 de ani. Pe 12 februarie 2003 debuta în naţionala Angliei, într-un amical contra Australiei. Avea 17 ani şi 111 zile şi devenea cel mai tânăr fotbalist care a îmbrăcat tricoul Albionului.

De atunci, din februarie 2003, au trecut vreo 12 ani şi şapte luni. Ei, atât i-a trebuit lui Rooney să sară peste Kevin Keegan, Alan Shearer, Garry Lineker sau Sir Bobby Charlton şi să devină, cu 50 de goluri reuşite, cel mai bun marcator din istoria naţionalei Angliei.

Minutul 84. Anglia-Elveţia. Preliminarii Euro 2016. Italianul Rocchi arată punctul cu var după o cădere a lui Sterling. În tribune, băieţii strânşi pe Wembley deschid aparatele foto. Nu întotdeauna poţi fi prezent când se scrie istoria. Şut. Tare. Gol! Al 50-lea.

Recent, Rooney a spus că a refuzat, la 16 ani, să joace pentru naţionala Irlandei. Avea acest drept pentru că bunica lui s-a născut acolo. Atunci nimeni nu ştia că decizia asta va schimba fotbalul englez şi nu numai pentru totdeauna.

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Se poate. Cu mentalitate. Deci nu se poate

Published

on

steaua

Rosenborg-Steaua pleacă de la 0-3. E scris la fel de clar ca lipsa de profesionalism care zace printre angajaţii fostului club din Ghencea. Fostului club, în general.

Totuşi, în fotbalul din 2015, cu reprezentaţia norvegienilor din primele 60 de minute de la Bucureşti, cu o încredere fantastică şi cu o mentalitate pe măsură, se poate remonta un scor de neprezentare. Dar Steaua FCBecaliană e departe de toate aceste lucruri. În plus, faţă de alte sezoane, a fost vandalizată la nivelul lotului chiar de propriul patron şi luată în râs tot de acesta prin transferurile (ne)făcute.

Dar lecţia cu pututul ne-a fost demonstrată şi de Trencin, puştii aceia luaţi la preţ de matineu după ce i-ai bătut cu 2-0 şi încercaţi să fie cumpăraţi tot cu acelaşi preţ după ce au fost la un pas să te elimine ruşinos, chiar la tine acasă.

Casă? Care casă? În numele naşului, al finului şi-al sfântului brand, Steaua e ca un chiriaş plin de bani, respectat în cartier, dar scos în stradă de un proprietar pe care l-a ignorat ani la rând. Tot cumetria de la conducere a ignorat ani buni centrul de copii şi juniori, zonă esenţială pentru orice club de talie medie din lume. Că doar n-ar avea rost să vorbim de granzi, care nu văd diferenţe prea mari între cei mici şi cei mari la nivel de pregătire şi organizare.

Aşadar, când ai vrea să spui că se poate şi să speri în frumuseţea unui miracol sportiv, îţi dai seama că vei ajunge să realizezi că nu se poate. Măcar Mirel să încerce să fie mai clar. În joc, e greu. Dar poate la demisie va fi mai uşor, pe viitor.

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Un Papp, un naş şi-un fin. Ce chin!

Published

on

papp

Oricât de mult ţi-ai dori, atunci când vrei să cauţi plusurile Stelei lui Rădoi trebuie să renunţi la plural! Şi să cauţi un singular decent, cu Hamroun unic candidat. Calificarea nu s-a ratat la Belgrad, s-a ratat cu mult înainte. Ba chiar înainte şi de plonjonul lui Moţi la şutul lui Râpă, de acum un sezon.

Închisoarea din România nu te îndreaptă, nu te deşteaptă. Cel mult, te lasă în aceeaşi stare îndoielnică, departe de lumea reală, paralelă cu profesionalismul, banal de ilogică, inuman de tristă. Indiferent că pe bancă e Gâlcă sau Rădoi, Becali preferă să bage bani numai după ce îi obţine. E ca şi când ai vrea să investeşti într-un tânăr talent când acesta ajunge la 35 de ani. Sau, pe înţelesul tuturor, să hrăneşti o oaie abia după ce-ţi moare. Aşa oameni, aşa comparaţii!

Dacă vreţi să gândim precum în Liga Campionilor, atunci nu e vina lui Papp. Când un jucător nu este în formă sau nu are valoare, principala vină e antrenorului care-l trimite în teren. Acelaşi antrenor care, de teamă, preferă să arunce un fundaş problematic cum este Tamaş în plină criză în defensivă.

De căutat o poză cu Rădoi, Dică şi ale lui şosete prea albe şi prea mult ridicate, Pedrazzini, cu bluza prinsă-n mijloc, şi Papp, undeva în fundal. S-o descriem cu „Pappagalii” şi să definim nu doar o seară tristă pentru istoria Stelei, ci un viitor dezarmant de sumbru pentru fosta trupă din Bulevardul Ghencea.

P.S. Când îl schimbi pe Hamroun, la 2-3, în minutul 70, de teamă să nu ia al doilea cartonaş galben şi fără teamă de a pierde calificarea, atunci tu, Mirel, ca antrenor, director, fin, ne demonstrezi că eşti orice, dar mai puţin om care să stea pe banca Stelei.

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Rădoi, nota doi

Published

on

radoi

Steaua a pierdut cu 4-5 meciul amical cu Austria Klagenfurt, primul test cu Mirel Rădoi din postura de antrenor. Că asta cu director tehnic ţine doar la pasionaţii de curling, dezinteresaţi până la dispreţ de fotbal. Se mai întâmplă să bifezi înfrângeri. Se mai întâmplă să pierzi la debut, poate chiar şi să iei cinci goluri, dar un alt lucru e îngrijorător pentru fanii Stelei.

Mirel Rădoi nu se poate reinventa. Nici măcar nu se poate inventa ca antrenor în câteva săptămâni. Urmează Supercupa cu Tg Mureş, calificările din Liga Campionilor şi un program infernal în campionat. Plecat cu debandadă în joc şi cinci goluri primite, singurul plus pentru Steaua îl reprezintă apetitul ofensiv.

Când Opriţa, unul dintre secunzi, pleacă după numai câteva zile, iar e un lucru care ridică semne de întrebare. Când tu nu dai absolut nicio indicaţie în timpul şedinţelor de pregătire, iar nu poate fi luat în calcul ca pe o strategie. Un antrenor nou, tânăr, la primul mandat, trebuie să fie măcar entuziast, dacă nu şi capabil.

Rădoi nu poate face mai mult pentru a se apăra. A cedat tentaţiei de a antrena Steaua, ştiind că trenul adus în gară de naşul Becali nu va mai opri altădată, indiferent de rudenia cu reîntorsul în libertate. Doar victoriile îl pot salva. Indiferent că sunt amicale, oficiale, teste la antrenament ori banalele „la mălai”. El trebuie să câştige pe teren pentru a câştiga timp.

Suporterul stelist, cel mai numeros din România, uită destul de repede ce şi cât faci în teren. Lăcătuş şi-a auzit şi el demisia din tribune, Ilie Stan n-a plecat prea bine, Ilie Dumitrescu a încheiat cu nişte fluierături impresionante, iar Gică Hagi a fost salvat de ieşirea lui Becali pentru a nu avea primele critici pe Ghencea.

Pe maidan se joacă „două goluri sau 10 minute„. Steaua lui Rădoi a luat trei goluri în zece minute. Aşadar, alţii la masă sau alţii la faţă!

Continue Reading

Alberto Boţoghină

UPDATE: De ce toată lumea vede Juve-Real ca pe un meci urât? Eu cred că va fi altfel

Published

on

cr7

UPDATE: N-a fost un meci urât, dar nici unul foarte spectaculos. Important este că s-au dat golurile pe care le-am aşteptat. Trist, pentru cei care au mers pe mâna mea, că Real a pierdut. Procentajul rămâne unul bun!

Absolut toţi prietenii îmi spun că Juventus-Real, prima manşă din prima semifinală de Liga Campionilor, va fi un meci tacticizat. Inclusiv colegul Emanuel Popescu, cel ce vă dă, pe FotbalTop.ro, printre cele mai bune ponturi existente pe internet din ultimele zile, e de părere că vom avea o întâlnire închisă, cu puţine goluri şi un „X” uriaş la orizont.

Îmi permiteţi să am o altă părere? Mulţumesc! Ok, se întâlnesc doi antrenori italieni. Numai că unul are şansa uriaşă de a ajunge în finala Ligii Campionilor cu o echipă care n-a mai fost de mult în fruntea Europei, iar altul are, pe lângă experienţă şi „Decima” de anul trecut, cei mai scumpi fotbalişti din toate timpurile la dispoziţie.

Veţi putea spune că i-a avut şi în dubla cu Atletico Madrid, iar Real a marcat un singur gol, şi ală pe final. Numai că n-ar trebui să ne uităm numai pe statistică. Sau dacă o facem, haideţi să vedem şi fazele de poartă din tur, când numai Gareth Bale putea să marcheze de trei ori. Într-o singură repriză. Să ne readucem aminte că, în ambele manşe, Oblak, portarul, a fost cel mai bun.

O să mai spuneţi că Juventus abia, abia a trecut de Monaco. Să fim serioşi, dacă există cineva care crede că te poţi califica în faţa Realului apărându-te în dublă manşă, când prima e la tine acasă, atunci acela e Simeone. Care, împreună cu al său Atleti, e acasă acum. Departe de marea miză.

Este posibil să greşesc, cum este posibil să am dreptate. În fotbal, fiecare are şansa lui, măcar până la startul meciului. Aşa că, până când vom auzi primul fluier din prima semifinală de Ligă, permiteţi-mi să să cred următoarele:

Juventus-Real / victorie Real – cotă 3,00 X

Juventus-Real / peste 2,5 goluri – cotă 2,25 

Juventus-Real / ambele marchează – cotă 1,90 

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Sper ca Dinamo-Steaua să fie mai spectaculos decât Mayweather-Pacquiao

Published

on

m4

L-au promovat ca pe „Meciul Secolelor”, dar au avut parte de-un meci sub aşteptări, în care Mayweather, cu stilul său defensiv, a reuşit să-l bată, la puncte, pe Pacquiao. Diseară, de la 21:00, avem un alt meci al secolelor. Însă la fotbal, în Liga I, Dinamo-Steaua, Derby de România.

Şi aş spera să fie mai spectaculos decât ce am văzut de dimineaţă, la box. Cum îşi vor împărţi cei doi antrenori rolurile, rămâne de văzut, dar sigur steliştii ar trebui să aibă ofensiva lui Pacquiao, căci distanţa de cinci puncte faţă de ASA Tg Mureş apasă greu.

Apoi, de cealaltă parte, miza pentru Dinamo e la capitolul suporterilor. Anul competiţional e încheiat de mult pentru „câini”, dar orgoliile rămân în orice situaţie atunci când în discuţie apare o întâlnire cu Steaua.

Unii sunt în insolvenţă, alţii vând de ani buni tot ce au mai de preţ. Primele? Care prime?!?! Reţeta financiară e modestă, dar culoarea urmează să fie dată din tribune şi din teren, de această dată, şi mai puţin din loje, subţiate de condamnări şi amuţite de pedepse ispăşite.

Vreţi să ştiţi pe ce-aş merge eu, dacă ar fi să pariez?

Peste 2,5 goluri – cotă 2,10

Se marchează cel puţin un gol în prima repriză – cotă 1,50

Ambele echipe înscriu – cotă 2,00

TU CINE CREZI CĂ VA CÂŞTIGA DINAMO-STEAUA?

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Final plin de bănuieli! Partide suspecte de blat în Liga I

Published

on

brasov cfr cluj

Multă lume a spus că Braşovul va câştiga pe terenul Craiovei. Oaspeţii trăiesc periculos în zona retrogradării, în timp ce CSU nu mai are nicio miză, UEFA refuzându-i accesul în Europa în acest an. Şi „stegarii” s-au impus, iar suspiciunile de blat s-au adeverit. Cârţu a încercat să salveze aparenţele şi l-a dat afară pe Frăsinescu.

Dar acesta nu-i nici primul şi, din păcate, nici ultimul joc unde un aranjament ar putea strica spectacolul fotbalistic. Mai sunt cinci etape de disputat în campionatul nostru cel de toate zilele şi încă nu se ştie nimic. N-avem nici campioana şi nici nu cunoaştem toate retrogradatele.

Tocmai din acest motiv, echipele fără miză, cele de mijloc de clasament, ar putea face jocurile nevoiaşelor. Vă las mai jos meciurile care ar putea avea un deznodământ ştiut dinainte. Chiar şi-aşa, măcar de dragul fair-play-ului, încă mai sper că 2015, cu tot cu condamnările lui, să fi ieşit din zona Cooperativei.

Etapa 30: Braşov-CFR Cluj 2-2 | A învins fotbalul

Clujenii par destul de siguri că-şi vor primi punctele înapoi de la TAS, aşa că n-ar fi exclus să le ofere o mână de ajutor celor de la Braşov

Etapa 31: Petrolul-U Cluj

Înfrăţite de relaţiile dintre cele două conduceri, cluburile ar putea scoate maximum din această întâlnire. U Cluj ar câştiga, şi-ar lua trei puncte mari pentru lupta de la retrogradare, în timp ce Petrolul ar avea şanse bune în sezonul viitor pentru o dublă uşoară cu şepcile roşii

Etapa 32: Rapid-CSU Craiova

Hai să fim serioşi, s-au dus vremurile în care meciul era un derby. Cine s-ar supăra dacă Rapidul lui Bergodi ar câştiga acasă?

Etapa 33: Oţelul-U Cluj

Oţelarii sunt aproape căzuţi, matematica fiind singurul lucru care-i mai ţine în prima ligă momentan. Probabil, la ziua meciului, Galaţiul va fi deja în liga a doua, iar U Cluj, la nevoie, ar putea lua toate punctele.

Etapa 34: Chiajna-Petrolul

Sezonul ratat pentru Petrolul s-ar putea încheia cu o înfrângere. Cine ar mai pune la suflet?

Rămâne de văzut cum vor „juca” şi casele de pariuri la ora meciurilor de mai sus! Ar fi un semn clar dacă acestea vor jongla suspect cu cotele, nu-i aşa?

Continue Reading

Alberto Boţoghină

De ce Steaua-Tg Mureş va fi un meci cu puţine goluri?

Published

on

tg mures steaua

Later edit: Exact aşa cum spuneam, un meci închis, decis de-o fază fixă. Oaspeţii au fost pragmatici, gazdele n-au fost deloc. La starea de spirit şi debandada din sânul Stelei, doar o minune ar mai putea s-o facă, din nou, campioană.

Pentru că aşa cred. Pariorii i-ar spune un meci de sub 2,5 goluri (1,60 cota la Superbet), microbiştii l-ar vedea ca pe un meci încins, în timp ce oamenii obişnuiţi l-ar cataloga ca un meci urât.

De exemplu, Ilie Dumitrescu o vede pe ASA o victimă sigură în faţa Stelei şi spune că acel 3-0 administrat Astrei la începutul anului se va repeta acum. Sigur, oricine are dreptul să viseze, e gratis şi, câteodată, frumos, dar miza unui titlu şi a milioanelor de euro din participarea în Liga Campionilor se va resimţi. Şi nu doar în loje, chiar pe teren.

Gâlcă n-a tratat ofensiv niciun meci din mandatul său în Ghencea, ba chiar şi în momentele în care nu mai avea ce pierde prefera să joace cu doi mijlocaşi defensivi. De ce ar risca acum, din senin, când Steaua încă are un punct în faţă şi se bucură de un program mai lejer, în comparaţie cu ASA.

Apoi, de cealaltă parte, Târgu Mureş nu-şi permite să joace totul sau nimic cu atâtea etape înainte de linia de finish. Ar fi o sinucidere curată, iar Ciobotariu pare copia fidelă a lui Gâlcă atunci când vorbim de curaj.

Sigur, meciul din seara asta s-ar putea să mă contrazică, iar spectacolul care va lipsi din tribune, pentru că steliştii, răpuşi de ploaie şi de conflictul cu Armata, nu vor fi în număr prea mare, să aibă loc la firul ierbii. Un gol rapid ar schimba toate planurile şi ar putea aduce altele după el, dar rămân fidel convingerii că Steaua-ASA Târgu Mureş va oferi puţine reuşite.

Ce îţi recomandăm să pariezi la Steaua-TG Mureş?

sub 2,5 goluri – cotă 1,60

Egal la Pauză sau la Final – cotă 1,55

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Nebuniile Ligii I. Cu Gâlcă, Şumi, Reghe şi bătălia la titlu

Published

on

sumi

Ştiţi cum e campionatul românesc? Ca filmul ăla de care toţi îţi spun că e super tare, că are actori interesanţi, că merită să-l vezi, dar atunci când îl cauţi pe Imdb vezi că are un rating de 3.2. Eh, sigur, acum nu ne uităm la filme după ratinguri, dar cifrele sunt importante, iar noi vorbim despre fotbal.

Într-o ţară unde îţi este greu să memorezi numărul antrenorilor dintr-un singur sezon, fotbalul din Liga I speră la un final încins, marcat de haosul de la Steaua şi de apariţia de nicăieri a băieţilor din Târgu Mureş. Se vor duela în meci direct, miercuri, dar până atunci, ca o încălzire, poţi vota în sondajul de mai jos.

Undeva departe de zona interesantă, Astra îşi schimbă, din nou, antrenorul. Cu patronul după gratii, parcă adoptând modelul de succes, din trecut, de la Steaua, giurgiuvenii l-au rezolvat rapid pe Protasov, s-au lămurit cu Dorinel, iar acum forţează finalul cu Şumudică, omul care a plecat de la mică, în cazul nostru Chiajna, şi încearcă la mare. Sau, mai clar, marea cu sarea. Că orice-ar face, fie vorba între noi, va pleca din senin, aşa cum a şi venit.

Nu înainte de a vă plictisi, să nu-l uităm pe Dinu Gheorghe. Ieşit din peisajele numite Rapid şi Astra, acesta pare că încearcă o aterizare forţată la Dinamo, acolo unde Anghelache şi Stanciu nici n-au apucat să-şi care praful de pe birourile unde, se presupunea, că ar fi făcut ceva pentru Dinamo. Oare ce?

Şi „Vamă” l-ar fi vrut pe Lucescu Jr, apoi s-ar fi gândit că n-ar fi rău nici cu Reghe, dar ideile lui nu funcţionează nici măcar la Digisport, unicul post pe care-l are în prezent. Juniorul nu-i văzut bine de galeria dinamovistă, în timp ce Reghecampf, când nu-i ocupat cu prezentări de modă sau meciuri de box, face ultimele pregătiri pentru revenirea la Steaua.

La ce dată? Asta depinde de meciul de miercuri, când Gâlcă are o singură şansă să ducă la bun sfârşit ceea ce a început. Victoria cu ASA. La înfrângere, Becali ar face schimbul, iar Mayweather va trebui să se descurce în faţa lui Pacquiao şi fără Reghecampf.

Continue Reading

Alberto Boţoghină

L-a avut, l-a ignorat, iar acum îl cheamă să-l scoată din… impas! Cine-l mai înţelege pe Piţurcă?!

Published

on

FOTBAL - ANTRENAMENT - NATIONALA

Nea Piţurcă a lăsat o România cu bagajele făcute pentru Euro 2016 şi, mai mult împins pe scări de noua conducere FRF, a luat drumul ţărilor calde. A dat negrul pe alb şi a deschis larg conturile pentru ca sacii de bani ai şeicilor să-l izbească la puterea maximă!

(mai mult…)

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Liga 1 | Matei, Sfântul frânt

Published

on

Văzut ca Pâinea lui Dumnezeu în momentul aducerii la Steaua, Gabriel Matei a reuşit în mai puţin de-un an să enerveze pe toată lumea. Prezentat ca un fotbalist disciplinat şi valoros, de mare perspectivă, al nostru Matei ne-a demonstrat opusul după ce a „răsfoit” (pam)filele buclucaşe ale Bucureştiului.

La fel cum le bagă în amigdale, Matei ar trebui să ridice degetele şi să accepte că nu poate fi la un nivel ridicat acum. La petreceri e sub Nikolici, la asistente e sub Costea, iar la fotbal e sub Filip, exmatriculat deja de finanţator din sertarul de speranţe steliste. (mai mult…)

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Editorial | Două schimbări şi-o schimbare

Published

on

Ştiu că titlul poate părea ciudat, dar m-am gândit că dacă-l pun aşa vă va sări în ochi. Ba chiar, în adâncul strategiei, m-am gândit c-o să şi citiţi ce scrie mai departe.

Fotbalul românesc s-a schimbat în ultima perioadă. Şi nu neapărat în bine. Au apărut stadioanele frumoase, dar a scăzut nivelul. Au apărut echipe noi, dar au dispărut cele de tradiţie. Unde mai pui că asistăm la perioada în care campioanele petrec sezonul imediat următor ori la arhivă, ori la retrogradare. (mai mult…)

Continue Reading

Alberto Boţoghină

EL | Steaua-Copenhaga: Cum zâmbeşte un stadion?

Published

on

E cald afară, poate un pic peste aşteptările de la octombrie. Deschizi ochii, apoi calculatorul, şi arunci o privire pe site-urile de sport. Această rutină care-ţi înlocuieşte cafeaua şi, uneori, micul dejun.

Citeşti cu tristeţe despre situaţia de la U Cluj, dar îţi rămâne o doză de speranţă când apare, în sfârşit, demisia. Şi nu, nu despre cea a lui Dulca. Printre atâtea titluri cu „fabulos”, „senzaţional” şi „incredibil”, îţi atrage privirea o ştire cu „S-au pus în vânzare biletele…” (mai mult…)

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Liga I | Tudor, omul cu frică de meleu

Published

on

În numele primului, al celui de-al doilea şi, nu în ultimul rând, al celui de-al treilea meleu, Alexandru Tudor a poruncit oprirea meciului de la Cluj.

Spectatorii se adunaseră în număr mare, cameramanii erau toţi nevătămaţi şi, cel mai interesant, nicio valiză nu se arăta la orizont (oh, unde eşti tu, fugăritorule de autocare?!). (mai mult…)

Continue Reading

Alberto Boţoghină

Liga I | Negânditul la titlu – mai mult un alibi pentru rapidişti

Published

on

De ceva vreme, cât să conteze, Răzvan Lucescu a anunţat că Rapidul nu se gândeşte la titlu, recunoscând că presiunea unui asemenea gând i-a doborât pe giuleşteni în „marile” confruntări cu Chiajna ori Ceahlăul.

Şi în bună măsură, la vremea respectivă, am crezut, ba chiar am văzut de folos, atitudinea juniorului. Acum însă, când ai doar un punct în spatele primului loc şi, pe deasupra, mai beneficiezi şi de cel mai uşor program, să spui că „noi vrem cupa, nu ne gândim la titlu” mi se pare mai mult un joc la alibi decât un joc psihologic. (mai mult…)

Continue Reading
Advertisement

Facebook

Trending

Copyright © 2020 FotbalTop / www. fotbaltop.ro

LIKE PENTRU PONTURI GRATIS