Se auzea răsunând în întreaga Ghencea: “Bine aţi venit în Templul Fotbalului Românesc, stadionul Steaua”. Urmau aplauze. Încurajări. Indiferent de numele adversarului, atmosfera era de poveste. Speranţele fluturau în aer, încrederea în propria echipă devenea din ce în ce mai mare pe măsura trecerii minutelor de joc. Aplauzele trepidau stadionul, iar valurile ancorau serile de vis.
Aşa era odată. Azi, trăim, parcă, o altă poveste. Nimic în comun cu trecutul, poate doar numele echipei şi aceeaşi locaţie: stadionul Ghencea.
