NOI, de ani de zile, etapă de etapă, ne aşezăm răbdători în tribune ori în faţa televizorului. Luptăm la casa de bilete pentru amărâtul de tichet ori acasă pentru telecomandă…
Băgăm adânc mâna în buzunar- uneori prea adânc-, iar acasă suportăm cu stoicism reproşurile partenerelor: “ziceai că nu te mai uiţi, fi-ţi-ar ăştia ai dracu’!”
O echipă naţională trebuie întotdeauna să se respecte. Aşa a făcut şi naţionala României. A jucat cu Turkmenistan pe un teren de antrenament şi unde mai punem că a rămas şi fără lumină, reflectoarele fiind convinse să termine partida de un generator.
E România 2012. Dar nu vă faceţi probleme. Noi n-avem obiective apropiate. CM 2090 e departe, iar Victor Piţurcă a promis că ne va duce acolo. Şi dacă nu ne vom califica, oricum nu va fi cu supărare, că ne-am obişnuit.
Ştiu că titlul poate părea ciudat. Dacă eram în anii 90′. Dar aşa suntem în 2012, perioadă în care naţionala României nu mai reprezintă nimic, pentru că noi ca ţară nu mai reprezentăm absolut nimic în fotbalul european sau mondial, cum vreţi.
Am câştigat cu 4-0. După o repriză în care am avut doar 1-0. Piţurcă a promovat tot ce era de promovat din campionatul nostru, dar la gol s-au lipit Marius Niculae (x2) şi Cristi Tănase (x2), unul la final de carieră şi altul care încearcă să şi-o salveze. Dar pe amândoi îi ştiam. Cumva ei au ieşit în faţă până acum. Mă aşteptam să poată face faţă unui meci cu Turkmenistan şi jucători care acum au debutat. Să poţi scrie despre ei.
AZ Alkmaar şi Ajax, Petrolul-Steaua, Catania-Roma sunt doar câteva dintre partidele disputate recent care au fost întrerupte din diferite motive înainte de ultimul minut regulamentar al jocului. Fie că a fost vorba de huliganism, fie că starea vremii a intervenit, multe dintre partidele disputate în trecut, în special în Premier League, acolo de unde vă vom da cele mai multe exemple, “nu au sfârşit de terminare bună”.
Cel mai scurt meci de fotbal din istorie a durat doar 8 minute. Se întâmpla la data de 10 ianuarie 1953, când meciul dintre Newcastle United şi Swansea City a fost întrerupt din cauza ceţei. În tribune se aflau nu mai puţin de 63.499 suporteri.
FotbalTop.ro te invită să urmăreşti în timp real cele mai interesante meciuri ale zilei fotbalistice. Începând cu ora 16:30, atunci când deschidem balul cu etapa din Germania, şi până la 19:00 vom fi în direct cu dumneavoastră în maratonul de live, marca FotbalMania.
Aveţi mai jos comentariile partidelor, cu menţiunea că şi dumneavoastră vă puteţi aduce aportul atât cu noutăţi cât şi cu păreri sau ponturi despre partidele ce vor urma.
UPDATE: La 17:00 transmitem în direct meciul dintre Astra şi CFR Cluj.
FotbalMania îţi prezintă clasamentul formaţiilor care stau cel mai bine la capitolul “goluri marcate” în acest sezon competiţional. În clasament vor intra campionate precum Liga I, Premier League, Primera Division, Bundesliga, Serie A, Ligue 1 şi Eredivise.
Din cele 7 campionate enumerate mai sus am ales cele mai bune două echipe în clasamentul celor mai productive atacuri.
Iată ce a ieşit!
1. Real Madrid 46 goluri – 13 meciuri
2. Manchester City 43 goluri - 13 jocuri
3. Barcelona 42 goluri – 14 meciuri
4. PSV 42 goluri - 14 meciuri
5. Ajax 37 goluri - 14 meciuri
6. CFR Cluj 35 goluri - 16 jocuri
7. Bayern Munchen 34 goluri - 14 jocuri
8. Montpellier 32 goluri – 15 meciuri
9. Manchester United 30 goluri - 13 jocuri
10. Dinamo 30 goluri - 15 jocuri
11. Borussia Dortmund 29 goluri - 14 jocuri
12. AC Milan 27 goluri - 12 jocuri
13. Rennes 27 goluri – 15 meciuri
14. Juventus 22 goluri - 12 jocuri
De 1 decembrie avem un meniu extraordinar: fasole cu fotbal românesc. Cel din urmă este de mult timp un ciolan din care se înfruptă toţi pofticioşii cu ştate vechi în an(O)alele ligilor sau federaţiilor ce-l conduc.
Fotbalul ni se aseamănă cu autostrăzile: ÎNTOTDEAUNA la stadiul de proiect. Iar dacă vine vorba de finalizarea lucrărilor, atunci ne aruncăm cu panglica abia prin 2016, c-aşa suntem noi… migăloşi.
Când vine vorba de selecţia jucătorilor, noi suntem cei mai buni. Plătim mult pentru proşti şi ne zgârcim la mărunţiş pentru cei buni. C-aşa suntem noi… “bisnismeni”.
Avem cel mai tare campionat. Doar într-un top cu Bangladesh, Somalia şi Insulele Virgine.
Şefii fotbalului de la noi sunt mai buni ca toţi ceilalţi la un loc. Păi dar ar fi în stare să-şi facă un nou sediu la Mititica, doar de dragul funcţiei. C-aşa suntem noi… devotaţi funcţiei.
În Europa suntem simpatici tuturor. Oferim câte trei puncte la fiecare duel cu ăi de-afară. C-aşa suntem noi… darnici din fire.
La mulţi ani, România! Cu tot cu fotbalul ce ni-l oferi! Totuşi, mândră patrie, poate în anul ce urmează vei catadicsi să oferi mai mult fotbalului tău. C-aşa suntem noi… microbişti de viţă veche.
Trăim vremuri triste în fotbalul românesc. Visele se năruie imediat după naştere, la fel ca şi echipele. Oamenii nu sunt oameni, iar patronii sunt doar nişte poante fumate de pe marginea unor bulevarde rămase fără culoare. Sportul rege ne moare pe zi ce trece, iar acţiunile DNA nu par a fi nimic mai mult decât o încercare tardivă de resuscitare.
România a fost capabilă să ofere, după mulţi ani, o campioană din provincie. Tot România a avut plăcerea să asiste la ruinarea unei astfel de echipe. Unirea Urziceni e tipul de echipă la care nu apuci prea bine să te obişnuieşti cu numele că trebuie să conştientizezi dispariţia ei. La 100 de metri dispariţii, fosta echipă a lui MM şi Petrescu s-ar cocoţa pe prima treaptă a podiumului. Apoi, poate, ar dispărea şi podiumul.
“Deşteaptă-te, române” ascultă ca imn de ţară şi dinamoviştii. Ei defilează în campionat, dar au fost eliminaţi de multipla NEcâştigătoare de glorie Vorskla Poltava. Practic, echipa din Ştefan cel Mare, în cazul în care va câştiga sezonul, logic vorbind, ar spune că lotul nu mai necesită decât câteva întăriri. Dar, surpriză, acelaşi lot, cu menţiunea că Torje încă nu plecase, fusese scos pe uşa din dos a Europei. Aşadar, nu mai înţelegem nimic mai mult în afara faptului că avem un campionat căruia dacă-i spunem slab, atunci suntem indulgenţi.
România a dat-o şi pe Oţelul din Galaţi drept câştigătoare de campionat şi reprezentantă în Ligă. După asemenea ispravă, Manchester United, Basel şi Benfica ne mulţumesc pentru cadoul făcut. Practic, în urma acestor jocuri, vom scrie Oţelul cu zero (nr. cifra “0″) şi nu cu “O” (nr. litera “o”).
Noi suntem cei care am făcut un stadion de milioane de euro şi am orbit lumea întreagă, în special pe francezi, cu gazonul. La propriu. Unde mai pui că dacă am fi fost la gimnastică, gazonul de pe Naţional Arena ar fi luat aurul la sărituri. Noi suntem unici. Uneori chemăm DNA-ul să vină să facă lumina, dar rămânem în beznă când din apărătorii dreptăţii devenim făptaşii nedreptăţii.
Într-o ţară a contrastelor, fotbalul nu putea face notă discordantă. Şi, dacă tot vrem să-i uimim pe toţi, atunci haideţi să-l mai punem pentru a patra oară pe Lăcătuş antrenor la Steaua, să-i mai dăm o şansă lui Lucescu Jr la naţională, să-l mai instalăm de încă cinci ori în acest campionat pe Selymeş la Astra, să mai mărim echipele din campionat pentru a le putea antrena pe toate anul ăsta Şumudică, să ne mutăm ţara la Miami, dar să lăsăm DNA-ul aici ca să poate vedea şi Borcea derby-ul pe viu şi, în final, să inventăm fotbalul fără arbitrii şi patroni chiar cu riscul de a lăsa procurorii fără serviciu!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Când vorbeşti despre naţionala României ca despre o echipă fără speranţă deşi tocmai ce ai antrenat-o, atunci există câteva neconcordanţe. Îmi închipui că atunci când eşti un tehnician tânăr alegi să munceşti din pasiune, aşadar eliminăm partea financiară. Mai apoi, mă mai gândesc că atunci când mergi undeva ai convingerea, sau măcar speranţa, că poţi realiza lucruri măreţe, de care suporterii să fie mândrii.
Numai că Lucescu Jr spune într-un interviu acordat Gazetei că el nu vede speranţe în fotbalul românesc. Şi de aici se nasc două întrebări (una pentru trecut, alta pentru timpuri actuale): de ce ai acceptat să mergi la naţională? De ce mai stai în fotbalul nostru fără de speranţă?
Desigur, răspunsul nu-l vom primi niciodată, că doar micul Lucescu e mai preocupat să le răspundă lui Hagi sau Iordănescu. Practic, dacă ar fi să facem o comparaţie îndrăzneaţă, atunci l-am asemăna pe selecţionerul Răzvan cu fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu. Juniorul a fost învins de interese, iar Constantinescu a fost învins de servicii.
Apropo de interese, oare cum se face că la ultimele meciuri ale României cu Lucescu pe bancă s-au regăsit în teren fotbalişti care pe urmă au semnat cu Rapid?Rapid care, culmea, a devenit mai apoi şi echipa lui Răzvan.
Există fel şi fel de personaje în fotbalul românesc. Mulţi dintre ei stau la birou, dau ordine, creează conflicte sau aruncă acuze. Undeva, departe de gazon, dar nu în birou, îşi face apariţia şi un fotbalist. Fost fotbalist. Îl cheamă Alin Stoica, iar ca performanţă în fotbal iese cel mai bine în evidenţă cu cea reuşită de tată său, Tudorel, campion al Europei în 1986 cu Steaua.
Alin Stoica a urmat exemplul din familie şi şi-a început cariera de jucător profesionist la Steaua. A mai trecut pe la Anderlecht, Brugge, Siena, Naţional Bucureşti, Poli Timişoara, Gent, Mouscron, Braşov, Vojvodina şi Unirea Urziceni. 11 echipe în 16 ani, adevărată performanţă. În prezent este liber de contract, dar mai dă cu subsemnatul prin presă. Cea belgiană, căci cea din România nu ajunge la nivelul său.
Şi ca să mai acapareze puţin prim-planul, ce credeţi că declară? Că regretă că a ales naţionala României şi nu pe cea a Belgiei. Hai, nu, pe bune?
Înţelegeam, în limitele posibile, aceste vorbe dacă ieşeau din gura lui Mutu, care putea alege naţionala Angliei, a lui Chivu, care putea opta pentru Olanda sau Italia, sau chiar a lui Rădoi, care putea îmbrăca tricoul arabilor. Ca să nu mai vorbim de Hagi sau Popescu. Dar tu ce ai făcut, Aline, atât de important în acest fotbal, că acum îl renegi? Spui că alta ar fi fost cariera ta dacă optai pentru Belgia. Dar ce legătură are ce ai făcut, sau mai bine zis nu ai făcut, la echipele de club cu trei, patru meciuri pe an la naţională?
Ţin să-ţi reamintesc palmaresul tău în tricoul tricolor: 13 meciuri, 0 goluri.
Deci, ce anume regreţi tu?
Amicalul naţionalei României cu cea a Belgiei a ridicat multe semne de întrebare şi a creat multe polemici. De la locul de disputare al partidei, în afara plaiurilor mioritice, la selecţiile mai mult sau mai puţin surprinzătoare făcute, întrebările roiesc în jurul oamenilor lui Piţurcă.
Dacă până în urmă cu ceva ani ne puteam considera supriori belgienilor şi chiar ne permiteam luxul de a-i elimina din competiţii importante, cum a făcut Steaua cu Standard Liege în preliminariile Ligii Campionilor, realitatea de astăzi este dezastruoasă pentru fotbalul românesc.
Şi ca să vedeţi bine despre ce este vorba, haideţi să vedem unde joacă cei mai importanţi fotbalişti selecţionaţi de cei doi antrenori pentru meciul ce va avea loc vineri.
Astfel, aruncând o privire aleatoare pe lista de jucători ai Belgiei, vedem în dreptul lor nume ca Arsenal, Manchester City, Ajax, Ateltico Madrid, PSV, PSG, Lille, Benfica, Anderlecht sau Chelsea. De partea cealaltă, în cadrul tricolorilor noştri, putem vedea Kuban, Şahtior, Udinese, Rangers, Orduspor sau Arsenal Kiev.
Diferenţa este deja semnalată, şi încă nu l-am scos în prim plan pe Eden Hazard, puştiul minune de 20 de ani care este curtat de intens de marile forţe ale Europei şi care, conform presei spaniole, va semna la vară cu Realul.
Naţionala României nu se poate lăuda acum nici măcar cu Mutu, lăsat acasă datorită meciurilor pe care nu prea le-a jucat la Cesena, în timp ce noua vedetă Torje, s-a obişnuit nemaipomenit cu bancile italiene. Cele de rezervă.
Aşadar, vineri vom asista la o partidă pe care, cel puţin pe hârtie, naţionala noastră a pierdut-o.
În timp ce presa şi suporterii din ţări precum Spania, Anglia sau Argentina îşi exprimă părerea despre incidentul de la Petrolul-Steaua şi se arată surprinşi de deciziile luate de arbitrul Robert Dumitru şi de modul în care acel huligan a intrat pe teren, în România, unii dintre noi, ţipăm din răsputeri că “legea trebuie să fie respectată”.
Şi respectarea legii nu se referă numai la pedeapsa “drogatului” din galeria Petrolului, ci şi la suspendarea celor doi jucători de la Steaua. Ipocrizia atinge cote maxime în acest moment, iar declaraţiile unora din jurul fenomenului fotbalistic irită orice om de rând.
În momentul în care spui că Martinovic şi Stanca nu aveau de ce să intervină, că trebuiau lăsaţi cei abilitaţi să se ocupe, că este inadmisibilă reacţia sârbului sau că tu nu i-ai urma exemplul în cazul în care ai asista la un asemenea incident, ar trebui să te gândeşti ce nu este în regulă la tine.
Iar când arbitrul, după toate cele întâmplate, spune că nu a oprit meciul deoarece credea că Galamaz şi Tătăruşanu se prefac, ar trebui să ne gândim cu toţii în ce fel de ţară trăim.
După spusele lui Robert Dumitru, singurul mod în care oprea atunci meciul era moartea lui Galamz, nu? Spune că nu a văzut faza bine, când era singurul care a văzut momentul pumnului aplicat stelistului şi că a trebuit să vorbeasca cu echipa de la SMURD să vadă dacă Galamaz e în stare gravă, pentru a putea spune stop celui care se voia a fi un meci de fotbal. Adică intrarea suporterului pe teren nu era un risc pentru continuarea partidei, atât timp cât Galamaz nu avea nimic grav, nu?
Ei, bine, într-o ţară în care încercăm să facem pe eroii cerând să se aplice legile şi să fie suspendaţii steliştii, într-un fotbal în care arbitrul, indiferent de ce se întâmplă pe teren, opreşte un meci doar dacă există victime puternic rănite, într-o Românie în care fotbaliştii rămân indiferenţi la soarta colegilor şi iau partea huliganilor, un sârb ne-a arătat ce înseamnă spiritul. De echipă, de luptă, de învingător, de solidaritate.
Iar acest sârb, mai mult ca sigur, va sta departe de gazon câteva etape. Asta pentru că a avut tupeul de a se apăra, de a-şi apăra colegii, de a-l apăra pe Galamaz. Pentru că a avut tupeul să fiarbă de nervi când şi-a văzut coechipierul la pământ din cauza unui derbedeu. Pentru că nu a rămas imun, ca alţii, la vederea unui act pe cât de laş, pe atât de grav. Pentru că a preferat să lupte, şi nu să se lase învins!
Asta e dulcea noastră Românie, cu acrele ei personaje. Asta e ţara în care fraudele sunt la ele acasă, iar mita a devenit sora fotbalului. Asta e ţara în care criminalii umblă nestingheriţi pe străzi. Asta e ţara în care legile sunt făcute pentru a fi încălcate. Asta e ţara stenogramelor şi DNA-ului. Asta e ţara în care banii şterg legi şi ţara în care cei bogaţi au legi proprii. Asta e ţara în care Martinovic ne-a făcut să înţelegem că el este … sârb! Şi ţara în care cei buni sunt daţi exemple rele!
Bianca Dumitru (bianca.dumitru@fotbaltop.ro)
Universitatea Craiova a învins formaţia Astra Ploieşti într-o partidă contând pentru etapa a 27-a a Ligii I, disputată sâmbătă la Turnu Severin.
Nicolo Napoli, actualul antrenor al ploieştenilor, nu a reuşit să se răzbune pe fosta sa echipă, ba mai mult, părea a fi mulţumit cu rezultatul înregistrat pe tabela de marcaj încă de la fluierul e start al arbitrului.
Liga I programează la mijlocul acestei săptămâni o nouă etapă de foc a Ligii I. Lupta pentru titlu continuă, iar CFR Cluj, Timişoara, Steaua, Dinamo, Urziceni şi Vaslui speră să obţină cele trei puncte puse în joc în această nouă rundă a campionatului.
De partea cealaltă, şi la subsolul clasamentului lupta e la fel de strânsă, singura echipă care, teoretic, nu mai are şanse de salvare fiind Unirea Alba-Iulia.
Chiar dacă nu se prezentau la meci, chiar dacă s-au prezentat, gălăţenii lui Dorinel Munteanu vedeau acelaşi scor pe tabelă: 3-0 în favoarea echipei lui Viorel Moldovan.
Braşovenii şi-au revenit rapid după înfrângerea din Ghencea, 1-0, şi au aplicat o corecţie dură Oţelului, acumulând, astfel, 34 de puncte în clasament.
