Naţionala României a avut parte, generaţie de generaţie, de portari extrem de talentaţi. Stelea, Prunea şi Bogdan Lobonţ sunt oamenii care închid poarta şi lista goalkeeperilor naţionalei, deschisă de Vasile Iordache şi Silviu Lung.
Totuşi, deşi singurii oameni cu mănuşi de pe teren în mijlocul verii pot activa până la vârste înainte, Oliver Kahn, Jens Lehmann sau Van der Sar fiind doar câteva exemple, vine momentul în care barele au nevoie de-un alt om în faţa lor.
Speriaţi de accidentările lui Bogdan Lobonţ şi Emilian Dolha şi de nesiguranţa lui Matache, oficialii clubului Dinamo Bucureşti au luat hotărârea de a mai transfera doi portari pentru acest final încins de campionat.
Astfel, în ultima zi în care mai putea înregistra jucători liberi de contract, echipa din Ştefan cel Mare i-a adus în lot, cel puţin până la vară, pe portarii Igor Kojic şi Aleksandr Kolinko.
Era ultimul minut de joc, dar putea fi şi primul. Atacantul, fixându-şi cu o privire ascuţită adversarul dintre buturi, trimite un şut spre poartă. Mingea nu poate reprezenta un pericol. “A salvat altele mai grele”, sunt cuvintele ce traversează, la fel ca mingea zidul, minţile celor aflaţi din tribună.
Mănuşile, scuipate ani la rând şi neiertate nici acum, trebuie să prindă cu orice preţ acel balon care se roteşte ameninţător.
Spunea cineva că “greşelile portarului se văd pe tabela de marcaj”. Nimic mai adevărat, dar astăzi, în primul episod al serialului “Portarii, mâinile destinului”, veţi putea vedea că şi intervenţiile spectaculoase ale goalkeeperilor au legătură cu tabela de marcaj, evident, păstrând-o nemodificată.
Am căutat pentru dumneavoastră unele dintre cele mai frumoase parade ale portarilor. Ajutaţi, ce-i drept, şi de şansă uneori, “oamenii cu mănuşi” ne arată că o paradă “ca la carte” poate smulge ropote de aplauze asemenea unui dribling al unui jucător mai cunoscut.
