NOI, de ani de zile, etapă de etapă, ne aşezăm răbdători în tribune ori în faţa televizorului.
Luptăm la casa de bilete pentru amărâtul de tichet ori acasă pentru telecomandă…
Băgăm adânc mâna în buzunar- uneori prea adânc-, iar acasă suportăm cu stoicism reproşurile partenerelor: “ziceai că nu te mai uiţi, fi-ţi-ar ăştia ai dracu’!”
