“Dragii mei,
Pe Ghencea sunt de la începutul sezonului fotbalistic. Am stat bine, uneori foarte bine, trebuie să recunosc. Nimeni nu m-a deranjat, nimeni nu m-a întrebat de sănătate, absolut nimeni.
Eram atât de fericit că îmi găsisem locul. Mă simţeam ca acasă. Oamenii aveau grijă de mine, evitând de fiecare dată să şuteze în zona în care ştiau că-mi fac veacul. Unii mă ameninţau înainte de partidă că or să-mi mute culcuşul. Glumeţii de ei.
