Se trezeşte de dimineaţă hotărât să se bucure la final. Orele trec, iar favoriţii lui iarăşi nu joacă în formula pe care el şi-o dorea. Se enervează, dar îi trece rapid. Speră. Şi el se poate înşela. Poate de data asta a avut dreptate antrenorul.
Respiră. Din ce în ce mai greu pe măsură ce meciul se apropie. Cine mai are timp să respire când orele se scurg ca bătăile inimii. Se priveşte în oglindă. Nu prea mult. Închide ochii şi se vede câştigător. Îi deschide, se mânjeşte pe faţă grăbit, dar totuşi atent cu ordinea culorilor şi pleacă spre stadion.
