“Dragii mei,
Pe Ghencea sunt de la începutul sezonului fotbalistic. Am stat bine, uneori foarte bine, trebuie să recunosc. Nimeni nu m-a deranjat, nimeni nu m-a întrebat de sănătate, absolut nimeni.
Eram atât de fericit că îmi găsisem locul. Mă simţeam ca acasă. Oamenii aveau grijă de mine, evitând de fiecare dată să şuteze în zona în care ştiau că-mi fac veacul. Unii mă ameninţau înainte de partidă că or să-mi mute culcuşul. Glumeţii de ei.



Începutul noului sezon competiţional nu a venit cu lucruri bune pentru unele nume mari ale Europei. Dacă zilele trecute
Fostul atacant al lui Dinamo Bucureşti, Adrian Mihalcea, a marcat golul egalizator al echipei sale, Aris Limassol, în partida din prima ligă cipriotă contra celor de la Apop, încheiată cu scorul de 1-1.
Se ştie că golul este aerul pe care îl respiră fotbalul. Ce ne-am face dacă el nu ar exista? Nu ştim să răspundem la întrebarea asta şi probabil că nu există un răspuns.
Mai uşor, vizibil, cu câteva kilograme, dar cu o poftă terbiliă de gol, Ronaldo reuşeşte să puncteze de două ori în meciul pe care echipa sa, Corinthians, a reuşit să-l câştige cu scorul de 3-1 pe terenul celor de la Santos.
Fostul atacant al Rapidului, Ionuţ Mazilu, care s-a aflat foarte aproape de a semna un contract şi cu FC Braşov în pauza competiţională din iarnă, a înscris golul egalizator pentru formaţia sa, Arsenal Kiev, în partida cu Tavria Simferopool, scor 1-1.
Era ultimul minut de joc, dar putea fi şi primul. Atacantul, fixându-şi cu o privire ascuţită adversarul dintre buturi, trimite un şut spre poartă. Mingea nu poate reprezenta un pericol. “A salvat altele mai grele”, sunt cuvintele ce traversează, la fel ca mingea zidul, minţile celor aflaţi din tribună.



