În fotbal, şi nu numai, transferurile fotbaliştilor de la o echipă la alta sunt întotdeauna subiectele ce fac deliciul presei. S-a cheltuit prea mult? Prea puţin? Merită un jucător o asemenea investiţie? Este normal ca în zilele în care sunt milioane de oameni care nu au ce mânca, alţii să se joace cu milioanele de euro?
Dăm premii peste premii. Împodobim brazi. Împărţim cadouri. Oferim distincţii. Toate acestea după un an catastrofal al echipelor româneşti în Europa.
Poate ar trebui să luăm modelul partidului unic şi să premiem o singură echipă: Unirea Urziceni. Ea merită. Fotbaliştii ei merită.
Pe-nserat, atunci când în majoritatea “manualelor pentru obţinerea performanţei” se indică faptul că sportivii ar trebui să meargă să-şi odihnească organismul solicitat după o zi de antrenament, băieţii noştri, incluşi sau neincluşi în generaţii care mai de care mai ratate sau mai puţin ratate, aleg să-şi facă apariţia în viaţa vie a nopţii.
Cu aer de mari superstaruri, tipii, care pentru puştii ce se rezumă la a privi un meci de fotbal sunt idoli, îşi iau de mână bombele cât mai sexy şi poposesc în crâşmele cu aer modern înţesate de paparazzii şi de multe milioane prefăcute-n haine şi accesorii de firmă.
Pe la noi pe aici, pe plaiurile mioritice, a circulat mereu vorba aia cu “Cine n-are bătrâni, să-şi cumpere“. Eh, pare-se că în ziua de azi termenul de valabilitate al acesteia se apropie de expirare.
Sau cel puţin aşa lasă de înţeles IMScounting. V-am băgat cumva în ceaţă? Nu ştiţi ce e cu IMScounting ăsta, nu? Ei bine, IMScounting este o companie ce deţine cele mai mari baze de date despre fotbaliştii din ziua de azi şi ale cărei informaţii sunt preluate şi analizate de multe cluburi importante de fotbal în vederea noilor achiziţii.
