Trăim vremuri triste în fotbalul românesc. Visele se năruie imediat după naştere, la fel ca şi echipele. Oamenii nu sunt oameni, iar patronii sunt doar nişte poante fumate de pe marginea unor bulevarde rămase fără culoare. Sportul rege ne moare pe zi ce trece, iar acţiunile DNA nu par a fi nimic mai mult decât o încercare tardivă de resuscitare.
România a fost capabilă să ofere, după mulţi ani, o campioană din provincie. Tot România a avut plăcerea să asiste la ruinarea unei astfel de echipe. Unirea Urziceni e tipul de echipă la care nu apuci prea bine să te obişnuieşti cu numele că trebuie să conştientizezi dispariţia ei. La 100 de metri dispariţii, fosta echipă a lui MM şi Petrescu s-ar cocoţa pe prima treaptă a podiumului. Apoi, poate, ar dispărea şi podiumul.
“Deşteaptă-te, române” ascultă ca imn de ţară şi dinamoviştii. Ei defilează în campionat, dar au fost eliminaţi de multipla NEcâştigătoare de glorie Vorskla Poltava. Practic, echipa din Ştefan cel Mare, în cazul în care va câştiga sezonul, logic vorbind, ar spune că lotul nu mai necesită decât câteva întăriri. Dar, surpriză, acelaşi lot, cu menţiunea că Torje încă nu plecase, fusese scos pe uşa din dos a Europei. Aşadar, nu mai înţelegem nimic mai mult în afara faptului că avem un campionat căruia dacă-i spunem slab, atunci suntem indulgenţi.
România a dat-o şi pe Oţelul din Galaţi drept câştigătoare de campionat şi reprezentantă în Ligă. După asemenea ispravă, Manchester United, Basel şi Benfica ne mulţumesc pentru cadoul făcut. Practic, în urma acestor jocuri, vom scrie Oţelul cu zero (nr. cifra “0″) şi nu cu “O” (nr. litera “o”).
Noi suntem cei care am făcut un stadion de milioane de euro şi am orbit lumea întreagă, în special pe francezi, cu gazonul. La propriu. Unde mai pui că dacă am fi fost la gimnastică, gazonul de pe Naţional Arena ar fi luat aurul la sărituri. Noi suntem unici. Uneori chemăm DNA-ul să vină să facă lumina, dar rămânem în beznă când din apărătorii dreptăţii devenim făptaşii nedreptăţii.
Într-o ţară a contrastelor, fotbalul nu putea face notă discordantă. Şi, dacă tot vrem să-i uimim pe toţi, atunci haideţi să-l mai punem pentru a patra oară pe Lăcătuş antrenor la Steaua, să-i mai dăm o şansă lui Lucescu Jr la naţională, să-l mai instalăm de încă cinci ori în acest campionat pe Selymeş la Astra, să mai mărim echipele din campionat pentru a le putea antrena pe toate anul ăsta Şumudică, să ne mutăm ţara la Miami, dar să lăsăm DNA-ul aici ca să poate vedea şi Borcea derby-ul pe viu şi, în final, să inventăm fotbalul fără arbitrii şi patroni chiar cu riscul de a lăsa procurorii fără serviciu!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!