Te trezeşti şi te uiţi ciudat la tot ce te înconjoară. Nu ştii cine eşti, unde eşti. Ai pierdut noţiunea timpului şi te-ai pierdut în necunoscutele unei ecuaţii ale cărei soluţii le aştepţi cu sufletul la gură. Ai dat un examen important cu viaţa şi l-ai luat. Te-ai zbătut cum odată o făceai pe teren. Ai driblat moarte cum odată îţi driblai adversarii. Ce ciudat! Teren, adversari. Cuvinte de care ai auzit, dar ale căror înţelesuri te proiectează şi mai mult în umbra necunoscutului.
Fotbalul românesc cunoaşte, fără îndoială, părţi la care puţin aveau curajul să gândească. Nu vi se întâmplă şi vouă să aveţi momente în care să vă întrebaţi dacă mai există vreo legătură între jocul cu băşica la care toată lumea se pricepe, mai mult sau mai puţin, şi scenele uşor neplăcute prezentate, astăzi, cu fală de Liga Întâi?
Veştile care mai iscălesc un nume pe lista posibililor corupţi calcă cu cizmele pline de nămol pe faima sportului românesc, creată cu orice sacrificiu de marile legende ale patriei. Ne aflăm parcă pe frontul celui mai negru şi laş război, primind răvaşe cu ştiri al cărui negru de cărbune al titlului păleşte în faţa negrului întrezărit în viitor.
