Dragă microbişti,
în numele echipei Oţelul ne cerem scuze pentru prestaţia jenantă pe care am avut-o în Champions League, dar altfel ar fi stat situaţia dacă eram transmişi şi noi pe Pro TV. Păi cum să dea gol Pena dacă nimeni nu-i zice “Du-te, du-te, du-te”. Voi sunteţi supăraţi pe noi că n-am reuşit niciun punct. Eu zic să fiţi fericiţi c-am dat trei goluri. Noi chiar am deschis şi-o şampanie.
Vă mai plângeaţi că n-am investit nimic în echipă pentru Ligă. Oare cine se aştepta ca arbitrii ăştia să nu fie ca Avram, Kovacs şi compania de la noi. Noi, jucătorii, le-am zis şefilor că pe PlayStation e greu, darămite în realitate. Păi Antal n-a reuşit în faţa monitorului niciun dribling la Evra, cum s-o facă pe teren?
Plus că, deşi nimeni nu recunoaşte, noi şi cu Manchester am fost ghinioniştii Ligii. Păi cine în afară de noi să aibă neşansa să pice cu echipe gen Basel şi Benfica. E normal să nu te califici. Dar jurnaliştii, care n-au dat niciodată cu piciorul în minge, care n-au ieşit şi ei în club, n-au de unde să ştie şi scriu numai lucruri urâte.
Cel mai rău ne pare că aveam şi noi un steag, să-l arborăm cum a făcut nea Mircea în finala Uefa. Dar nu e problemă, că dacă ne-ajută nea Stan poate merge în excursie şi anul viitor. Măcar în Liga mai mică, dacă aia mare a fost aşa de respingătoare.
Cu stimă,
echipa din Galaţi.
#pamflet.



De 1 decembrie avem un meniu extraordinar: fasole cu fotbal românesc. Cel din urmă este de mult timp un ciolan din care se înfruptă toţi pofticioşii cu ştate vechi în an(O)alele ligilor sau federaţiilor ce-l conduc.
Trăim vremuri triste în fotbalul românesc. Visele se năruie imediat după naştere, la fel ca şi echipele. Oamenii nu sunt oameni, iar patronii sunt doar nişte poante fumate de pe marginea unor bulevarde rămase fără culoare. Sportul rege ne moare pe zi ce trece, iar acţiunile DNA nu par a fi nimic mai mult decât o încercare tardivă de resuscitare.
El este Ilie Stan, omul care se încrede în spusele lui Gigi Becali. Poate singurul. Poate nu, dacă luăm în seamă şi oameni de tipul lui Luţu. A fi antrenor la Steaua, e clar!, pentru Ilie Stan reprezintă cel mai frumos moment al vieţii fotbalistice. Dar tocmai asta îl face să devină naiv în relaţia sa cu Gigi Becali.
Sunt încă persoane care îndrăznesc să pronunţe expresia “primăvară europeană” atunci când vine vorba de echipele româneşti din Europa League. Desigur, suntem o naţie soră cu boemia şi frate cu inconştientul. Avem mereu speranţe, dar la noi ele mor primele. Din primele meciuri, din primele puncte, din primele vise.
Mihai Stoica este, fără îndoială, un personaj în adevăratul sens al cuvântului în Liga I. S-a remarcat la Galaţi, a fost în mijlocul performanţei la Steaua atunci când credea că începe hegemonia, iar acum face acelaşi lucru şi la Urziceni. Numai că aici n-a pomenit nimic de dominaţie.
În lipsă de caşcaval pentru a aduce material nou, mai marii echipelor din campionatul nostru, ameninţat de zăpezi, caută cu disperare soluţii cât se poate de ieftine.



