Tag Archives: alberto botoghina

Salutări de la Galaţi

Dragă microbişti,

în numele echipei Oţelul ne cerem scuze pentru prestaţia jenantă pe care am avut-o în Champions League, dar altfel ar fi stat situaţia dacă eram transmişi şi noi pe Pro TV. Păi cum să dea gol Pena dacă nimeni nu-i zice “Du-te, du-te, du-te”. Voi sunteţi supăraţi pe noi că n-am reuşit niciun punct. Eu zic să fiţi fericiţi c-am dat trei goluri. Noi chiar am deschis şi-o şampanie.

Vă mai plângeaţi că n-am investit nimic în echipă pentru Ligă. Oare cine se aştepta ca arbitrii ăştia să nu fie ca Avram, Kovacs şi compania de la noi. Noi, jucătorii, le-am zis şefilor că pe PlayStation e greu, darămite în realitate. Păi Antal n-a reuşit în faţa monitorului niciun dribling la Evra, cum s-o facă pe teren?

Plus că, deşi nimeni nu recunoaşte, noi şi cu Manchester am fost ghinioniştii Ligii. Păi cine în afară de noi să aibă neşansa să pice cu echipe gen Basel şi Benfica. E normal să nu te califici. Dar jurnaliştii, care n-au dat niciodată cu piciorul în minge, care n-au ieşit şi ei în club, n-au de unde să ştie şi scriu numai lucruri urâte.

Cel mai rău ne pare că aveam şi noi un steag, să-l arborăm cum a făcut nea Mircea în finala Uefa. Dar nu e problemă, că dacă ne-ajută nea Stan poate merge în excursie şi anul viitor. Măcar în Liga mai mică, dacă aia mare a fost aşa de respingătoare.

Cu stimă,

echipa din Galaţi.

#pamflet.

La mulţi ani, fotbal românesc!

De 1 decembrie avem un meniu extraordinar: fasole cu fotbal românesc. Cel din urmă este de mult timp un ciolan din care se înfruptă toţi pofticioşii cu ştate vechi în an(O)alele ligilor sau federaţiilor ce-l conduc.

Fotbalul ni se aseamănă cu autostrăzile: ÎNTOTDEAUNA la stadiul de proiect. Iar dacă vine vorba de finalizarea lucrărilor, atunci ne aruncăm cu panglica abia prin 2016, c-aşa suntem noi… migăloşi.

Când vine vorba de selecţia jucătorilor, noi suntem cei mai buni. Plătim mult pentru proşti şi ne zgârcim la mărunţiş pentru cei buni. C-aşa suntem noi… “bisnismeni”.

Avem cel mai tare campionat. Doar într-un top cu Bangladesh, Somalia şi Insulele Virgine.

Şefii fotbalului de la noi sunt mai buni ca toţi ceilalţi la un loc. Păi dar ar fi în stare să-şi facă un nou sediu la Mititica, doar de dragul funcţiei. C-aşa suntem noi… devotaţi funcţiei.

În Europa suntem simpatici tuturor. Oferim câte trei puncte la fiecare duel cu ăi de-afară. C-aşa suntem noi… darnici din fire.

La mulţi ani, România! Cu tot cu fotbalul ce ni-l oferi! Totuşi, mândră patrie, poate în anul ce urmează vei catadicsi să oferi mai mult fotbalului tău. C-aşa suntem noi… microbişti de viţă veche.

România şi fotbalul contrastelor

Trăim vremuri triste în fotbalul românesc. Visele se năruie imediat după naştere, la fel ca şi echipele. Oamenii nu sunt oameni, iar patronii sunt doar nişte poante fumate de pe marginea unor bulevarde rămase fără culoare. Sportul rege ne moare pe zi ce trece, iar acţiunile DNA nu par a fi nimic mai mult decât o încercare tardivă de resuscitare.

România a fost capabilă să ofere, după mulţi ani, o campioană din provincie. Tot România a avut plăcerea să asiste la ruinarea unei astfel de echipe. Unirea Urziceni e tipul de echipă la care nu apuci prea bine să te obişnuieşti cu numele că trebuie să conştientizezi dispariţia ei. La 100 de metri dispariţii, fosta echipă a lui MM şi Petrescu s-ar cocoţa pe prima treaptă a podiumului. Apoi, poate, ar dispărea şi podiumul.

“Deşteaptă-te, române” ascultă ca imn de ţară şi dinamoviştii. Ei defilează în campionat, dar au fost eliminaţi de multipla NEcâştigătoare de glorie Vorskla Poltava. Practic, echipa din Ştefan cel Mare, în cazul în care va câştiga sezonul, logic vorbind, ar spune că lotul nu mai necesită decât câteva întăriri. Dar, surpriză, acelaşi lot, cu menţiunea că Torje încă nu plecase, fusese scos pe uşa din dos a Europei. Aşadar, nu mai înţelegem nimic mai mult în afara faptului că avem un campionat căruia dacă-i spunem slab, atunci suntem indulgenţi.

România a dat-o şi pe Oţelul din Galaţi drept câştigătoare de campionat şi reprezentantă în Ligă. După asemenea ispravă, Manchester United, Basel şi Benfica ne mulţumesc pentru cadoul făcut. Practic, în urma acestor jocuri, vom scrie Oţelul cu zero (nr. cifra “0″) şi nu cu “O” (nr. litera “o”).

Noi suntem cei care am făcut un stadion de milioane de euro şi am orbit lumea întreagă, în special pe francezi, cu gazonul. La propriu. Unde mai pui că dacă am fi fost la gimnastică, gazonul de pe Naţional Arena ar fi luat aurul la sărituri. Noi suntem unici. Uneori chemăm DNA-ul să vină să facă lumina, dar rămânem în beznă când din apărătorii dreptăţii devenim făptaşii nedreptăţii.

Într-o ţară a contrastelor, fotbalul nu putea face notă discordantă. Şi, dacă tot vrem să-i uimim pe toţi, atunci haideţi să-l mai punem pentru a patra oară pe Lăcătuş antrenor la Steaua, să-i mai dăm o şansă lui Lucescu Jr la naţională, să-l mai instalăm de încă cinci ori în acest campionat pe Selymeş la Astra, să mai mărim echipele din campionat pentru a le putea antrena pe toate anul ăsta Şumudică, să ne mutăm ţara la Miami, dar să lăsăm DNA-ul aici ca să poate vedea şi Borcea derby-ul pe viu şi, în final, să inventăm fotbalul fără arbitrii şi patroni chiar cu riscul de a lăsa procurorii fără serviciu!

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Ilie, naivul de pe banca Stelei!

El este Ilie Stan, omul care se încrede în spusele lui Gigi Becali. Poate singurul. Poate nu, dacă luăm în seamă şi oameni de tipul lui Luţu. A fi antrenor la Steaua, e clar!, pentru Ilie Stan reprezintă cel mai frumos moment al vieţii fotbalistice. Dar tocmai asta îl face să devină naiv în relaţia sa cu Gigi Becali.

Stan crede în promisiunea lui Becali de a-l lăsa la echipă până în vară. Sigur, ce anotimp frumos! Vedeţi, ce ironie!, oare Stan îl credea pe Becali şi când latifundiarul zicea că se spânzură dacă nu câştigă cu Sportul? Bine, nu era vorba de vară. Antrenorul Stelei pare ca un copil care se încrede în orice promisiune fantasmagorică a părinţilor. Sunt sigur că Ilie Stan încă mai crede în Moş Crăciun. El, practic, încă mai crede în câştigarea campionatului atunci când e martorul, şi poate autorul, unei prestaţii precum cea din meciul cu Chiajna.

A veni la Steaua e ca un joc de ruletă rusească. Dacă pistolul se întoarce spre tine şi nu are glonţul pe ţeavă, atunci mai duci o etapă. Stan a avut noroc. Uneori mult noroc, vezi meciul cu Haifa din tur. Promisiuni de tipul celor în care se încrede actualul tehnician al roş-albaştrilor au mai avut şi Bergodi, Lăcătuş, Hagi, Zenga, Ilie Dumitrescu, Edi Iordănescu, Rony Levi sau Mihai Stoichiţă. Ordinea este indiferentă. La fel ca şi atitudinea lui Becali. Stan crede în Becali, numai că întrebarea firească e dacă Becali crede în Stan?

Toţi au avut o promsiune. Toţi au avut o poză. Toţi au avut, numai că acum vorbim de ei la categoria “FOŞTI ANTRENORI AI STELEI”, iar patronul Becali nu e deloc străin de asta. Doar el i-a dat afară, mai mult sau mai puţin “fortuit”, nu-i aşa domnule Dumitrescu?

În final, ca un sfat pentru Ilie Stan, dacă şi-ar dori cu adevărat să reuşească la Steaua, atunci n-ar trebui să se încreadă în nimic altceva în afara celor unsprezece bărbaţi pe care-i trimite înainte de fiecare meci în teren. Acolo are singura certitudine. În rest sunt doar vise frumoase.

P.S: Ilie, cândva, Becali făcuse şi o echipă care “va câştiga Champions League-ul”. Sigur ai auzit de ea, nu?

editorial de Alberto Boţoghină

EDITORIAL | La noi, speranţa moare prima

Sunt încă persoane care îndrăznesc să pronunţe expresia “primăvară europeană” atunci când vine vorba de echipele româneşti din Europa League. Desigur, suntem o naţie soră cu boemia şi frate cu inconştientul. Avem mereu speranţe, dar la noi ele mor primele. Din primele meciuri, din primele puncte, din primele vise.

Steaua a pierdut cu 5-0. Sigur, istoria ne joacă încă o dată feste. Recordurile negative le batem mai repede decât bate Bolt suta de metri. C-aşa suntem noi rapizi. Cum pierdem, aşa mergem la calcule. Dacă ăia pierd cu ăia, iar ăilalţi fac egal, atunci ăia sunt mai slabi ca noi. Asta e regia noastră, indiferent de domeniu sau nivel. C-aşa suntem noi strategi.

Rapid a pierdut cu 1-0. Sigur, 88-ul ne-a înmuiat picioarele pe final. C-aşa suntem noi, timizi la mal. Ne pleacă preşedinţii, dar nu ăia pe care am pus ştampila. C-aşa suntem noi ghinionişti. În Europa şinele trosnesc doar în gara noastră, iar asta n-ar fi un dezastru dacă, pe final, n-am deraia cu toţii. C-aşa suntem noi, obişnuiţi cu Naşu-n frunte.

Vasluiul a pierdut cu 2-0. Sigur, Wesley nu-i român. C-aşa sunt excepţiile, să fie încălcate-n România. Ai noştri încă mai speră la un miracol, dar mai posibil decât o calificare ar fi asfaltarea a încă 1 km de autostradă. C-aşa suntem noi, facem doar lucrurile mai grele.

În final, nu-i bai. Mai avem atâtea calificări de ratat, încât ar fi culmea să ne lamentăm la primele 100.

TuR-Retur | Ediţia 10 | Când Unirea tace, MM vorbeşte!

tur-retur-banner-fotbaltoproMihai Stoica este, fără îndoială, un personaj în adevăratul sens al cuvântului în Liga I. S-a remarcat la Galaţi, a fost în mijlocul performanţei la Steaua atunci când credea că începe hegemonia, iar acum face acelaşi lucru şi la Urziceni. Numai că aici n-a pomenit nimic de dominaţie.

Gigi Becali, cel mai probabil, regretă despărţirea de MM. Steaua a pierdut ceea ce caută acum cu disperare în încercarea de a-l aduce pe Dinu Gheorghe. Odată cu plecarea lui MM Stoica, Steaua a pierdut “vocea”. Da, a rămas Becali, dar lumea s-a obişnuit cu “bam, bam, bam” şi “pac-pac”, mă-nţelegi?

TuR-Retur | Ediţia 9 | Să analizăm Liga I. Din nou

tur-retur-banner-fotbaltoproA trecut mini-vacanţa de Paşte, iar acum trebuie să reîncepem munca serioasă pe FotbalTop.ro, unul dintre singurele site-uri de fotbal care nu şi-a oprit activitatea în aceste zile de sărbătoare.

În Vinerea şi Sâmbăta Mare s-a disputat etapa a 25-a a Ligii I. Echipele mici au înţeles ideea că nu trebuie să strice sărbătoarea celor mai mari şi nu au pus mari probleme în stabilirea rezultatelor finale. Astfel, niciuna dintre candidatele la titlu nu s-a împiedicat, toate favoritele adjudecându-şi cele trei puncte.

TuR-Retur | Ediţia 8 | Unde putea ajunge Mutu?!

tur-retur-banner-fotbaltoproMutu. Adrian Mutu. “Briliantul” pentru jurnaliştii ce făceau interviuri cu el în Italia. “Il Fenomeno” pentru unii fani ai Fiorentinei care ori aveau chef de glume, ori şi-au dorit din tot sufletul să aibă şi ei un fenomen aşa cum au râvnit la cel al Interului de acum câţiva ani.

Să revenim la întrebarea, oarecum retorică, din titlul rubricii. Păi Mutu putea ajunge mai departe decât este acum. Asta e clar. Dacă nu se “juca” cu cocaină şi îşi vedea de treabă sub mandatul lui Mourinho la Chelsea, atunci viitorul putea fi mai “Special”.

TuR-Retur | Ediţia 7 | Quality. Ce glumă bună

tur-retur-banner-fotbaltoproScriu un articol pe care nu vroiam să-l scriu, dar acum nu mai pot opri peniţa după ce am văzut una dintre cele mai tupeiste metode de a promova un ziar.

Este vorba de Gazeta Sporturilor, care anunţă pe online că mâine trebuie să citim neapărat ediţia tipărită pentru a ne da seama care-i treaba cu jurnalismul quality (n.r. jurnalism de calitate). Păi şi până acum ce fel de jurnalism aţi făcut? Adică, nu vă chinuiţi, cunoaştem răspunsul, doar că nu dă bine trecutul în comparaţie cu viitorul în situaţia anunţată de voi. În fine.

TuR-Retur | Ediţia 6 | Din puţul gândirii

tur-retur-banner-fotbaltoproÎl ştiţi pe acel finanţator de la Dinamo, care, din nu ştiu ce motive, este interpretat în emisiunile umoristice în timp ce mănâncă seminţe şi este alergat de fani? Vasile Turcu, pe numele lui, s-a gândit că ar fi cel mai bine s-o zică el p-aia de mahala atunci când vine vorba de Emilian Dolha.

Limbajul murdar al patronilor (ok, nu generalizez – fără câteva excepţii) din Liga I nu mai este o noutate pentru nimeni. De la reparat maşini cu ranga, la jigniri împrumutate din mijlocul cartierelor rău-famate distanţa se poate parcurge privind finanţatorii din fotbalul românesc.

TuR-Retur | Ediţia 5 | Coaliţia buclucaşă

tur-retur-banner-fotbaltoproOrganizarea pare a fi cheia succesului în Liga I. Dacă în trecut puteam vorbi de celebra “cooperativă”, iată că în prezent la modă sunt “coaliţiile”.

Şi lucrurile interesante nu se opresc aici. Coaliţia se poate face în jurul Rapidului, echipă care se alintă de ani buni cu sintagma “singuri împotriva tuturor”. Nu-i aşa că asta e cea mai tare aroganţă a fotbalului românesc?

TuR-Retur | Ediţia 3 | Analiza pretendentelor la titlu

tur-retur-banner-fotbaltoproŞapte echipe sunt cu gândul la “marele pot” în acest sezon al Ligii I. Cu siguranţă că ultimele 11 etape, căci atâtea mai sunt până la finish, vor mai cerne din formaţiile care forţează pe turnantă.

Primul semnal de slăbiciune l-a dat Steaua în meciul cu Dinamo, pierdut lamentabil de roş-albaştrii. A doua echipă care a simţit durerea căzăturii în genunchii în timpul sprintului a fost Rapid. Giuleştenii au fost răpuşi de “plăieşii” lui Marius Lăcătuş, care speră să facă din Vaslui un fel de Urziceni de Moldova.

TuR-Retur | Ediţia 2 | Unde-s suporterii de altădată?

tur-retur-banner-fotbaltoproAcum ceva ani, primele 2-3 minute de la începutul reprizelor le dedicam suporterilor. Fluierul de start al meciului mă prindea cu privirea aţintită asupra galeriilor. Era momentul lor. Şi-l pregăteau cu o săptămână înainte, iar acum sosea clipa în care trebuiau să-şi prezinte “realizarea”.

Uneori steaguri, alteori mesaje sau, în meciurile speciale, bannere imense care acopereau toată tribuna unde îşi avea locul galeria. La fel se întâmpla şi la începutul părţii secunde. Chiar dacă, poate, coregrafiile din repriza a doua nu erau aşa spectaculoase ele chiar existau, spre deosebire de perioada actuală.

TuR-Retur | Ediţia I | Campionatul ciuruitelor

tur-retur-banner-fotbaltoproNu-i aşa că şi voi v-aţi distrat în timp ce aflaţi, rând pe rând, rezultatele “marilor favorite” (ce clişeu drăguţ!) la titlu din Liga I? Nu vă bucuraţi pentru momente de divertisment pe care “granzii” (superb!) vi le oferă gratis şi, ciudat, după o săptămână de antrenament?

Eu mă bucur! Mă bucur că încă o dată s-a demonstrat că trebuie să investeşti ca să te poţi aştepta la profit. Să investeşti bani, încredere, timp. Să ai răbdare şi să aştepţi momentul potrivit, momentul tău.

EDITORIAL | Să testăm! Ce ne costă?

boubacar-diarraÎn lipsă de caşcaval pentru a aduce material nou, mai marii echipelor din campionatul nostru, ameninţat de zăpezi, caută cu disperare soluţii cât se poate de ieftine.

Cum moda DVD-urilor s-a dovedit a fi una falimentară în trecut, acum oamenii din loje au trecut la planul B de atac: testarea fotbaliştilor. Iată că aşa am avut parte de un turism cu jucători care ar fi făcut-o invidioasă până şi pe Elenea Udrea.

Powered by WordPress | Designed by: search engine optimization company | Thanks to seo service, seo companies and internet marketing company