În numele primului, al celui de-al doilea şi, nu în ultimul rând, al celui de-al treilea meleu, Alexandru Tudor a poruncit oprirea meciului de la Cluj.
Spectatorii se adunaseră în număr mare, cameramanii erau toţi nevătămaţi şi, cel mai interesant, nicio valiză nu se arăta la orizont (oh, unde eşti tu, fugăritorule de autocare?!).
De ceva vreme, cât să conteze, Răzvan Lucescu a anunţat că Rapidul nu se gândeşte la titlu, recunoscând că presiunea unui asemenea gând i-a doborât pe giuleşteni în “marile” confruntări cu Chiajna ori Ceahlăul.
Şi în bună măsură, la vremea respectivă, am crezut, ba chiar am văzut de folos, atitudinea juniorului. Acum însă, când ai doar un punct în spatele primului loc şi, pe deasupra, mai beneficiezi şi de cel mai uşor program, să spui că “noi vrem cupa, nu ne gândim la titlu” mi se pare mai mult un joc la alibi decât un joc psihologic.
04:00 / “hom suit hom”. Iubi e nebună: a băut 20 de shot-uri în 4 minute. Şi încă respiră. Daniela rulzzz.
07:00 / a sunat ceasu’, da i-am dat o amânare.
10:00 / m-am trezit, în sfârşit. La 12 am antrenament, da până atunci mănânc nişte papanaşi. Mmmhhh.
Plecarea în vară de la Cesena nu reprezintă deloc o surpriză. Echipa va retrograda şi nu îi va mai putea plăti salariul lui Mutu, care, bineînţeles, la cele multe trofee din palmares, n-ar putea nicicum să evolueze în Serie B.
Apoi devenise puţin interesantă duma oferită de Borcea, care, într-o încercare de a mai aduce vreo 50 de suporteri la stadion, declara falnic că îl va aduce pe Mutu dacă Dinamo se va califica în Champions League.
Într-un fotbal cariat (pot spune din cap până-n picioare?), iată că am asistat la prima încercare de curăţire din rândul patronilor din Liga I.
Războinicul Luminii este deschizătorul de drumuri (luminate şi ele) şi cel care ar dori să dea un exemplu. Astfel, patronul Stelei, Gigi Becali, a deschis vijelios uşile unui cabinet stomatologic (de fapt, Luţu a deschis uşile). Dialogul merge uns.. ca pasta de dinţi:
Îmi plăcea de Porumboiu. În special când băga bani la Vaslui şi nu apărea prin presă. De vreo 2 ani, de când şi-a făcut o echipă bună şi s-a simţit aproape de potul Champions League, nea Adrian a luat-o, mai întâi timid, apoi hotărât, pe arătură.
Dacă ninge, e ceva necurat. Dacă plouă, e mâna CFR-ului. Dacă e soare, sigur are Crăciunescu vreun interes. Dacă vreun jucător de-al lui greşeşte, bagă mâna-n foc c-a fost blat.
“Niciodată nu mi-au plăcut meciurile de fotbal. Desfăcută şi golită pe repezeală, sfârşeam aruncată la marginea terenului de vreun jucător grăbit.
De-atunci mi-am zis să nu mai stau niciodată lângă băncile de rezerve. Antrenorii strigă, jucătorii strigă. Unii mai îmi dau cu piciorul, alţii mă folosesc ca pe-un tic nervos. Ba chiar există unii care se răzbună pe mine pentru greşelile arbitrilor.
Nikolici a fost exclus din lotul Stelei de Gigi Becali, la cererea lui Ilie Stan, pe motiv că fotbalistul muntenegrean a întârziat la antrenament după ce a avut o noapte îmbibată cu alcool şi presărată cu femei. Aceasta este ştirea.
Cu siguranţă asta trebuie să fie decizia pentru fiecare fotbalist care face aşa ceva. Dar haideţi să ne aducem aminte de ce făceau Tănase, Brandan sau Toja. Nu-mi aduc aminte ca ei să fi fost excluşi din lot. A face ce a făcut Nikolici e clar un comportament nesportiv. Dar refuzul fotbaliştilor de-a intra în cantonament, glumele pe seama lui Duckadam sau interzicerea antrenorilor într-o încăpere pe motiv că fotbaliştii au şedinţă ce sunt? Cumva comportamente profesioniste?
Vestea plecării lui Mitică Dragomir din fruntea Ligii a îndurerat întreaga ţară. Lacrimile brăzdau obrajii românilor, iar CNN-ul compara această tristeţe cu durerea provocată de moartea lui Kim Jong-il coreenilor.
Dar e momentul, stimaţi concetăţeni, să trecem şi peste această grea încercare. Nea Mitică şi-a dat demisia, înţelegând că binele fotbalului românesc e mai presus de propriul interes, iar pentru asta, chiar dacă ne va fi foarte greu fără el, trebuie apreciat. În aceste clipe de rătăcire, am intrat în posesia discursului pe care viitorul şef al Ligii Profesioniste, nu ştim încă cine, îl va rosti, din clipă în clip, în Piaţa Universităţii, acolo unde sute de mii de români s-au prezentat de la primele ore ale dimineţii.
Haide, bre, Nea Mitică, păi te sperie pe matale protestele a câteva mii pe de oameni pe stadioane şi altor niscaiva milioane, mai timizi, care te contestă în propria casă? “Ăştia vor să mă omoare”. Da, ştiu că pe toţi ne crezi nişte asasini plătiţi de GSP ori ProSport care vânăm la capul matale, dar poţi sta liniştit atât timp cât naşii şi finii nu se dau cu asasinii.
Apropo, bre, Nea Mitică, pentru a vedea că eu sunt om cinstit, îţi dau un pont: nu te mai du la emisiuni de presă şi nici nu mai da interviuri. Toţi reporterii aceia pe care i-ai aliniat cum ai ştiut mai bine sunt şi ei plătiţi, îţi dai seama, nu? Eu ţiu cu matale şi îţi mai dau un sfat: vezi că a apărut o hârtie igienică “Şterge-l pe Mitică”. Nu ştiu ce-au vrut să insinueze, dar eu zic să faci ceva să-i interzici, bre. În toate ţările, în toate casele, în toate wc-urile.
Amintirile-au murit de mult de-a lacrimilor depănare. Dacă am fi putut să ne plătim timpul cu marile succese, atunci generaţiile trecute ne-ar fi zâmbit şi-acum de pe teren şi poate-ar fi ales şi altă metodă de celebrare decât “Ai si eu te pego”.
Ce frumos ar fi să mai ieşim o dată-n piaţă şi să ne bucurăm cu toţii ca nişte necunoscuţi înfrăţiţi de-un gol, de-o pasă, de-un şut. Cum ar fi dacă fotbalul ar împărţi din nou bucurie? De viaţă, de speranţă, de români. N-aţi avut niciodată nostalgia vechilor încurajări, în care acel lungit “Rooomâniaaa” era secretul nostru?
Presa din Anglia oferă spaţii largi vizitei făcute de Mourinho şi soţia sa în aceste zile la Londra. Britanicii scriu că familia “Special One” şi-a căutat o locuinţă pentru viitoarea sa echipa, una dintre Chelsea, Tottenham şi Arsenal.
Şi dacă o vizită poate da naştere la asemenea speculaţii, atunci haideţi să vă povestesc cum a venit Mourinho în România. Se făcea că portughezul se săturase de antrenat echipe care-i oferă bugete colosale şi dorea să-şi testeze abilităţile şi la un club cu buget restrâns. Prin intermediul fraţilor Becali, probabil singurii români pe care-i văzuse în afara lui Chivu, Jose a sosit în România.
După ce în această seară s-au stabilit regii filmului în 2012, iată că a venit momentul ca şi Liga I să beneficieze de Oscarurile sale.
Surprinzând momente pline de dramatism, lacrimi, scufundări, controverse şi cât mai puţine gesturi fair-play, prima astfel de ediţie de care beneficiază campionatul nostru va rămâne, cu siguranţă, în memoria publicului. Aveţi mai jos câştigătorii şi reacţiile acestora după aflarea deciziei.
Numai echipele mici se duc să se apere în retur după ce au pierdut pe propriul teren. Iar Steaua pare să ne arate că e o astfel de echipă.
Ilie Stan ne tot spune că el nu poate juca niciodată defensiv, că dragostea lui e atacul şi că formaţiile sale, în special Steaua, aşa vor evolua. Şi să vedem. diseară, la Eisnchede, steliştii se vor prezenta în următoarea formaţie: Tătăruşanu – Martinovici, Chiricheş, Geraldo, Latovlevici – Prepeliţă, Bourceanu, Brandan, Cr. Tănase – Tatu, Rusescu. Exceptându-i pe ultimii trei, restul sunt jucători defenisivi.
Mi-a plăcut Narcis Răducan. Şi cât a jucat, dar mai mult de când s-a lăsat. A părut mereu echilibrat şi l-am pus de fiecare dată în tabăra oamenilor care ştiu ce vorbesc.
Numai că, vedeţi voi, lucrurile se mai şi schimbă. “Twente ne va ataca la Einschede, nu e o echipă care să se apere, iar noi trebuie să profităm pe contraatac”. Aşa zice Răducan, membru al stafului Stelei. Astfel am înţeles şi filosofia lui Ilie Stan pentru retur, căci declaraţia asta nu putea veni din senin.
