Fotbalul din Liga I ar putea reintra în normal din 2012. Conform scrierilor mayaşe şi buclucaşe, patronatul echipelor din prima divizie ar suferi schimbări în bine, competiţia urmând să devină una dintre cele mai puternice la nivel european.
Au fost găsite câteva manuscrise descifrate de redactorii noştri care vă arată ce se va întâmpla exact la nivelul conducerilor celor mai puternice echipe din România. Vi le redăm integral în continuarea articolului:
LPF şi FRF s-au întrunit într-o Adunare Generală Extraordinară pentru a pune ordine în fotbalul românesc şi pentru a vota viitorul. Am reuşit să ne infiltrăm printre membrii prezenţi şi vă prezentăm cum au decurs lucrurile în cadrul acestei şedinţe.
Info: Cristi Borcea a venit la întrunire extrem de supărat şi a zbierat realmente la Crăciunescu: “Ce cauţi, bă, pe scaunul şefului CCA? Nu ţi-au zis ăştia că pe vremea lu’ Avram eu stăteam aici?”. Spiritele se calmează, iar lui Borcea i se oferă scaunul UCL şi şedinţa îşi continuă cursul.
Ratările mari încearcă fără îndoială sentimente de furie ori frustrare, dar atunci când ele se produc cu poarta goală nu fac altceva decât să producă anumite declaraţii interesante. Cunoscându-i foarte bine pe patronii din Liga I, am încercat să ne imaginăm cum ar fi reacţionat aceştia dacă un fotbalist de-ai lor n-ar fi reuşit să marcheze având în faţă doar poarta goală.
Gigi Becali: “Când joci cu ăsta în atac n-ai la ce să te aştepţi. Păi, bă, băiatule, dacă eu îi zic lu’ Ilie Stan că am visat doi iepuri îmbrăcaţi în alb şi roşu, atunci tu mai joci cu ăsta? Bine, mă, înţeleg să apere portarul, să dai în bară, dar singur cu poarta n-am văzut în viaţa mea. O să mai iau 4-5 jucători în iarnă ca să ne batem şi noi la ceva”.
O echipă naţională trebuie întotdeauna să se respecte. Aşa a făcut şi naţionala României. A jucat cu Turkmenistan pe un teren de antrenament şi unde mai punem că a rămas şi fără lumină, reflectoarele fiind convinse să termine partida de un generator.
E România 2012. Dar nu vă faceţi probleme. Noi n-avem obiective apropiate. CM 2090 e departe, iar Victor Piţurcă a promis că ne va duce acolo. Şi dacă nu ne vom califica, oricum nu va fi cu supărare, că ne-am obişnuit.
Oferta pentru Brandan venită din China îi va da cu siguranţă planurile peste cap lui Ilie Stan. În cazul în care va primi un milion de euro, Gigi Becali a anunţat că va renunţa la serviciile mijlocaşului argentinian, situaţie în care Iliesta ar pierde cel mai constant fotbalist din prima parte a campionatului.
Ar fi greu să spunem pe ce post ar rămâne steliştii descoperiţi. Pablo se simte ca acasă în banda stângă, în largul său e şi la mijlocul terenului, dar are evoluţii excelente şi în centrul defensivei. A avea o polivalenţă în axul central nu e o caracteristică pe care s-o găseşti la mulţi fotbalişti din Liga I, iar Ilie Stan ar trebui să se considere un antrenor norocos că a avut (sau că are că încă nu-i gata transferul) un jucător capabil să rezolve treburile în defensivă cu brio, dar în acelaşi timp să fie şi omul cu pasa decisivă în atac.
Dinamo Bucureşti a terminat la egalitate, scor 0-0, partida de pe terenul Astrei Ploieşti şi ratează şansa de a se desprinde în fruntea Ligii I. Dar aş vrea să vorbim în câteva rânduri despre prestaţia ploieştenilor pe care, sincer, îi văd alături de Chiajna şi Mioveni în rândul celor mai slabe echipe din Liga I.
Este imposibil, inadmisibil şi intolerabil să aduci un antrenor pentru a doua oară la echipă după ce l-ai demis în urmă cu câteva etape. E clar că tu, ca patron, eşti un habarnist, care lucrează după impulsuri. Aşadar, un sfârşit mediocru în lumea fotbalului.
Apoi, lotul pe care îl are Astra, sau cel puţin pe care l-a avut la meciul cu Dinamo, mă face să mă întreb dacă acela care a făcut selecţia a avut vreodată măcar o legătură întâmplătoare cu acest fenomen. Ca un exemplu, în minutul 70, în locul lui Strătilă intră un băiat pe numele său Alexandru Stan. În toate meciurile pe care le-am văzut de-a lungul vieţii vă spun sincer că n-am întâlnit un fotbalist care să greşească toate, ABSOLUT TOATE, mingile şi fazele în care a fost implicat.
Dacă vorbim de lot, atunci cine e acest fundaş stânga Morais? El reuşeşte practic să fie mai slab decât Zie Diabate. Ceea ce e greu, foarte greu.
Astra e pe 9, la 9 puncte de primul loc retrogradabil, iar dacă n-ar fi avut în poartă un Lung Jr şi în apărare un Găman, luaţi aşa cum au fost luaţi, atunci sunt convins că vorbeam de-o echipă clasată acum pe locurile ce duc în Liga secundă, nicidecum în Liga Europa, aşa cum se visează.
P.S: Cum inexplicabilă a fost atât demiterea cât şi readucerea lui Selymeş, atunci o altă idee despre managementul de la Astra vă puteţi face şi prin îndepărtarea lui Şumudică. Acum înţelegeţi?
Dragă microbişti,
în numele echipei Oţelul ne cerem scuze pentru prestaţia jenantă pe care am avut-o în Champions League, dar altfel ar fi stat situaţia dacă eram transmişi şi noi pe Pro TV. Păi cum să dea gol Pena dacă nimeni nu-i zice “Du-te, du-te, du-te”. Voi sunteţi supăraţi pe noi că n-am reuşit niciun punct. Eu zic să fiţi fericiţi c-am dat trei goluri. Noi chiar am deschis şi-o şampanie.
Vă mai plângeaţi că n-am investit nimic în echipă pentru Ligă. Oare cine se aştepta ca arbitrii ăştia să nu fie ca Avram, Kovacs şi compania de la noi. Noi, jucătorii, le-am zis şefilor că pe PlayStation e greu, darămite în realitate. Păi Antal n-a reuşit în faţa monitorului niciun dribling la Evra, cum s-o facă pe teren?
Plus că, deşi nimeni nu recunoaşte, noi şi cu Manchester am fost ghinioniştii Ligii. Păi cine în afară de noi să aibă neşansa să pice cu echipe gen Basel şi Benfica. E normal să nu te califici. Dar jurnaliştii, care n-au dat niciodată cu piciorul în minge, care n-au ieşit şi ei în club, n-au de unde să ştie şi scriu numai lucruri urâte.
Cel mai rău ne pare că aveam şi noi un steag, să-l arborăm cum a făcut nea Mircea în finala Uefa. Dar nu e problemă, că dacă ne-ajută nea Stan poate merge în excursie şi anul viitor. Măcar în Liga mai mică, dacă aia mare a fost aşa de respingătoare.
Cu stimă,
echipa din Galaţi.
#pamflet.
De 1 decembrie avem un meniu extraordinar: fasole cu fotbal românesc. Cel din urmă este de mult timp un ciolan din care se înfruptă toţi pofticioşii cu ştate vechi în an(O)alele ligilor sau federaţiilor ce-l conduc.
Fotbalul ni se aseamănă cu autostrăzile: ÎNTOTDEAUNA la stadiul de proiect. Iar dacă vine vorba de finalizarea lucrărilor, atunci ne aruncăm cu panglica abia prin 2016, c-aşa suntem noi… migăloşi.
Când vine vorba de selecţia jucătorilor, noi suntem cei mai buni. Plătim mult pentru proşti şi ne zgârcim la mărunţiş pentru cei buni. C-aşa suntem noi… “bisnismeni”.
Avem cel mai tare campionat. Doar într-un top cu Bangladesh, Somalia şi Insulele Virgine.
Şefii fotbalului de la noi sunt mai buni ca toţi ceilalţi la un loc. Păi dar ar fi în stare să-şi facă un nou sediu la Mititica, doar de dragul funcţiei. C-aşa suntem noi… devotaţi funcţiei.
În Europa suntem simpatici tuturor. Oferim câte trei puncte la fiecare duel cu ăi de-afară. C-aşa suntem noi… darnici din fire.
La mulţi ani, România! Cu tot cu fotbalul ce ni-l oferi! Totuşi, mândră patrie, poate în anul ce urmează vei catadicsi să oferi mai mult fotbalului tău. C-aşa suntem noi… microbişti de viţă veche.
Trăim vremuri triste în fotbalul românesc. Visele se năruie imediat după naştere, la fel ca şi echipele. Oamenii nu sunt oameni, iar patronii sunt doar nişte poante fumate de pe marginea unor bulevarde rămase fără culoare. Sportul rege ne moare pe zi ce trece, iar acţiunile DNA nu par a fi nimic mai mult decât o încercare tardivă de resuscitare.
România a fost capabilă să ofere, după mulţi ani, o campioană din provincie. Tot România a avut plăcerea să asiste la ruinarea unei astfel de echipe. Unirea Urziceni e tipul de echipă la care nu apuci prea bine să te obişnuieşti cu numele că trebuie să conştientizezi dispariţia ei. La 100 de metri dispariţii, fosta echipă a lui MM şi Petrescu s-ar cocoţa pe prima treaptă a podiumului. Apoi, poate, ar dispărea şi podiumul.
“Deşteaptă-te, române” ascultă ca imn de ţară şi dinamoviştii. Ei defilează în campionat, dar au fost eliminaţi de multipla NEcâştigătoare de glorie Vorskla Poltava. Practic, echipa din Ştefan cel Mare, în cazul în care va câştiga sezonul, logic vorbind, ar spune că lotul nu mai necesită decât câteva întăriri. Dar, surpriză, acelaşi lot, cu menţiunea că Torje încă nu plecase, fusese scos pe uşa din dos a Europei. Aşadar, nu mai înţelegem nimic mai mult în afara faptului că avem un campionat căruia dacă-i spunem slab, atunci suntem indulgenţi.
România a dat-o şi pe Oţelul din Galaţi drept câştigătoare de campionat şi reprezentantă în Ligă. După asemenea ispravă, Manchester United, Basel şi Benfica ne mulţumesc pentru cadoul făcut. Practic, în urma acestor jocuri, vom scrie Oţelul cu zero (nr. cifra “0″) şi nu cu “O” (nr. litera “o”).
Noi suntem cei care am făcut un stadion de milioane de euro şi am orbit lumea întreagă, în special pe francezi, cu gazonul. La propriu. Unde mai pui că dacă am fi fost la gimnastică, gazonul de pe Naţional Arena ar fi luat aurul la sărituri. Noi suntem unici. Uneori chemăm DNA-ul să vină să facă lumina, dar rămânem în beznă când din apărătorii dreptăţii devenim făptaşii nedreptăţii.
Într-o ţară a contrastelor, fotbalul nu putea face notă discordantă. Şi, dacă tot vrem să-i uimim pe toţi, atunci haideţi să-l mai punem pentru a patra oară pe Lăcătuş antrenor la Steaua, să-i mai dăm o şansă lui Lucescu Jr la naţională, să-l mai instalăm de încă cinci ori în acest campionat pe Selymeş la Astra, să mai mărim echipele din campionat pentru a le putea antrena pe toate anul ăsta Şumudică, să ne mutăm ţara la Miami, dar să lăsăm DNA-ul aici ca să poate vedea şi Borcea derby-ul pe viu şi, în final, să inventăm fotbalul fără arbitrii şi patroni chiar cu riscul de a lăsa procurorii fără serviciu!
Aşa să ne ajute Dumnezeu!
Când vorbeşti despre naţionala României ca despre o echipă fără speranţă deşi tocmai ce ai antrenat-o, atunci există câteva neconcordanţe. Îmi închipui că atunci când eşti un tehnician tânăr alegi să munceşti din pasiune, aşadar eliminăm partea financiară. Mai apoi, mă mai gândesc că atunci când mergi undeva ai convingerea, sau măcar speranţa, că poţi realiza lucruri măreţe, de care suporterii să fie mândrii.
Numai că Lucescu Jr spune într-un interviu acordat Gazetei că el nu vede speranţe în fotbalul românesc. Şi de aici se nasc două întrebări (una pentru trecut, alta pentru timpuri actuale): de ce ai acceptat să mergi la naţională? De ce mai stai în fotbalul nostru fără de speranţă?
Desigur, răspunsul nu-l vom primi niciodată, că doar micul Lucescu e mai preocupat să le răspundă lui Hagi sau Iordănescu. Practic, dacă ar fi să facem o comparaţie îndrăzneaţă, atunci l-am asemăna pe selecţionerul Răzvan cu fostul preşedinte al ţării, Emil Constantinescu. Juniorul a fost învins de interese, iar Constantinescu a fost învins de servicii.
Apropo de interese, oare cum se face că la ultimele meciuri ale României cu Lucescu pe bancă s-au regăsit în teren fotbalişti care pe urmă au semnat cu Rapid?Rapid care, culmea, a devenit mai apoi şi echipa lui Răzvan.
Piţurcă laudă jocul naţionalei. Fanii îl laudă pe Torje. Tănase a dat-o pe bombe fotbalistice. Pandurii e această nouă sursă de fotbalişti care ne poate garanta succesul. Acum luaţi un pahar cu apă, de preferabil plată, daţi-l peste cap. V-aţi îmbătat? Sigur, doar am bătut Grecia cu 3-1.
În aceeaşi situaţie am mai tras o beţie plată şi cu Germania, când i-am nenorocit în Giuleşti. Mai că riscăm să fim consideraţi alcoolici dacă punem la socoteală şi victoria cu Spania.
PUBLICITATE:
Tată, ce-i ăla?
Un amical
Tată, ce-i ăla?
Un amical
Tată, ce-i ăla?
Un amicaaaaaaaalll.
- Naţionala României, avem atât har la amicale că nu ne trebuie calificări la turnee finale -
Acum ne punem pe dormit şi ne trezim fără dureri de cap. Că doar beţia cu apă e cea mai sănătoasă, ieftină şi caracteristică fotbalului românesc. Mai încropim de-o speranţă, mai aruncăm un obiectiv pe care e mai posibil să-l îndeplinească nepoţii lui Torje decât el şi ne mai aducem aminte cum Piţurcă ne purta pe culmile calificărilor.
E frig afară şi e târziu. Avem atâţia ani în spate plini de nereuşite, încât parcă am trăi într-o iarnă permanentă. Urmează nişte meciuri oficiale. La naiba, astea ne întristează la maxim. Aşa că, mult iubită Federaţie, mai daţi-ne veşti de la programarea amicalului cu Argentina. Ne punem mari speranţe în el.
Totuşi, nu-l puneţi prea devreme. Sângiorgiu are un talent de 4 ani, super fotbalist, doar că-i plac cluburile. La 17 ani, dacă nu-l ia Steaua, atunci se va rata. Nea Piţi, noi n-avem nimic cu tine. Doar cu postul pe care-l ocupi.
În rest, s-auzim de bine, turnee finale din 2140!!
Florin Costea este cel mai prezent stelist în.. ştirile de scandal. Ba că nu poate să alerge, ba că pleacă la vestiare, ba că se ceartă cu Bourceanu, ba că joaca poker, Costea cel mare este nelipsitul nume de pe lista de referate întocmite de Ilie Stan pe masa patronului Becali.
Eu cred că îl criticăm pe nedrept. Din momentul în care a venit la Steaua, chiar şi cu tricoul cu girafele jucăuşe, el şi-a dorit să-i fie pe plac patronului. Pentru a-mi motiva cele spuse, atunci haideţi să vă dau câteva exemple care explică faptul că gesturile lui Costea sunt identice cu ale patronului său.
ÎN TIMPUL JOCULUI…
### Becali pleacă de la stadion când echipa este condusă — Costea pleacă la vestiare când e supărat că nu joacă.
ÎN GLUME…
### Becali a zis că-şi taie capul dacă nu bate pe Sportul — Costea a zis că a venit să dea multe goluri la Steaua.
ÎN FRĂŢII…
### Becali e frate de sânge cu Ramon Calderon — Costea, cu Mihai cel mic.
ÎN JOCURI…
### Becali se joacă cu antrenorii — Costea joacă poker.
ÎN GHINION…
### Becali încearcă să facă din Steaua o mare echipă — Costea încearcă să ajungă mare fotbalist.
Aşadar, atunci când Becali zice că vrea să-l salveze pe Costea, poate că a văzut în el varianta sa mai tânără. Poate, dacă mâine Florin s-ar apuca de afaceri, atunci ca să-i întindă o mână de ajutor, Becali i l-ar da pe Mache. 
El este Ilie Stan, omul care se încrede în spusele lui Gigi Becali. Poate singurul. Poate nu, dacă luăm în seamă şi oameni de tipul lui Luţu. A fi antrenor la Steaua, e clar!, pentru Ilie Stan reprezintă cel mai frumos moment al vieţii fotbalistice. Dar tocmai asta îl face să devină naiv în relaţia sa cu Gigi Becali.
Stan crede în promisiunea lui Becali de a-l lăsa la echipă până în vară. Sigur, ce anotimp frumos! Vedeţi, ce ironie!, oare Stan îl credea pe Becali şi când latifundiarul zicea că se spânzură dacă nu câştigă cu Sportul? Bine, nu era vorba de vară. Antrenorul Stelei pare ca un copil care se încrede în orice promisiune fantasmagorică a părinţilor. Sunt sigur că Ilie Stan încă mai crede în Moş Crăciun. El, practic, încă mai crede în câştigarea campionatului atunci când e martorul, şi poate autorul, unei prestaţii precum cea din meciul cu Chiajna.
A veni la Steaua e ca un joc de ruletă rusească. Dacă pistolul se întoarce spre tine şi nu are glonţul pe ţeavă, atunci mai duci o etapă. Stan a avut noroc. Uneori mult noroc, vezi meciul cu Haifa din tur. Promisiuni de tipul celor în care se încrede actualul tehnician al roş-albaştrilor au mai avut şi Bergodi, Lăcătuş, Hagi, Zenga, Ilie Dumitrescu, Edi Iordănescu, Rony Levi sau Mihai Stoichiţă. Ordinea este indiferentă. La fel ca şi atitudinea lui Becali. Stan crede în Becali, numai că întrebarea firească e dacă Becali crede în Stan?
Toţi au avut o promsiune. Toţi au avut o poză. Toţi au avut, numai că acum vorbim de ei la categoria “FOŞTI ANTRENORI AI STELEI”, iar patronul Becali nu e deloc străin de asta. Doar el i-a dat afară, mai mult sau mai puţin “fortuit”, nu-i aşa domnule Dumitrescu?
În final, ca un sfat pentru Ilie Stan, dacă şi-ar dori cu adevărat să reuşească la Steaua, atunci n-ar trebui să se încreadă în nimic altceva în afara celor unsprezece bărbaţi pe care-i trimite înainte de fiecare meci în teren. Acolo are singura certitudine. În rest sunt doar vise frumoase.
P.S: Ilie, cândva, Becali făcuse şi o echipă care “va câştiga Champions League-ul”. Sigur ai auzit de ea, nu?
editorial de Alberto Boţoghină
Sforile sunt deja trase. Mai urmează decât păpuşarii să intre în rol, iar păpuşile să se lase în voia conducătorilor supremi. Steaua nu mai e deloc un club. Cândva a fost mai mult decât atât, acum este mai puţin decât ne-am fi imaginat vreodată. Porţile palatului vorbesc de-o nouă schimbare de antrenor. Mai mult decât firesc în amalgamul nonperformanţei şi al lipsei de profesionalism. Ilie Stan e ameninţat cu schimbarea. La rândul său, cere timp până în iarnă pentru a oferi şi el o schimbare.
Totuşi, schimbarea e deja efectuată, indiferent dacă Iliesta va reuşi să cucerească Ozn-ul din Ploieşti sau marile bătălii cruciale cu Ceahlăul ori Concordia. Patronul l-a rostit deja pe Hagi. Hagi a rostit şi el că ar lua o echipă fără obiectiv. Numai că Steaua de-acum e mereu o echipă cu obiectiv, dar de fiecare dată una fără orizonturi. Ce-ar mai putea Ilie Stan să facă acum când Iordănescu îşi permite să ironizeze fotbaliştii Stelei fără a fi măcar contrat, simbolic ca pentru un simbol, de vreunul dintre şefii stelişti? Cum să mai meargă fotbaliştii şi cei din prezentul Stelei la Mogoşoaia, când deja Ghencea e plantată cu flori şi gazon de înalt grad pentru marea reîntoarcere?
În scurt timp intrăm iar în febra campaniilor electorale, care, în ultimii ani, au avut bătaie şi în fotbalul nostru. Steaua pare acum cel mai galopant partid. Platforma program include un nou management, cu Iordănescu la birouri ori în iarbă ca sfătuitor, cu Hagi în rol de antrenor, cu Becali şi Oprea drept oamenii păcii şi bunei înţelegeri şi, bineînţeles, cu un suflu nou la care mai adăugăm speranţe deşarte.
Toate, cum altfel?, în Ghencea, noul sediu de partid!
Alberto Boţoghină
Steaua a avut în istoria ei cinci fotbalişti care se confundau cu denumirea de căpitan. De la ei plecau determinarea, profesionalismul, dăruirea şi dorinţa de a fi învingător. Cândva, a fi căpitan echivala cu răsplătirea devotamentului pentru echipa a căror culori îmbraci. Acum, a purta banderola nu înseamnă nimic altceva în afară de a alege terenul sau a da mâna cu arbitrii. Unii, mai nou şi mai noi, o mai şi aruncă, în dorinţa de a-şi exprima cât mai bine frustrările.
Un căpitan adevărat îşi iubeşte echipa, nu banii. Iubeşte fotbalul, nu cluburile. Îşi iubeşte toţi suporterii, nu doar pe aceia din Bamboo. Se gândeşte să facă tot ce-i mai bine pentru ca echipa să câştige şi niciodată nu-i stă gândul la transfer. Un căpitan adevărat rămâne alături de echipă indiferent de momentul prin care aceasta trece, strângând grupul în jurul său şi readucând spiritul de învingător. Un căpitan niciodată nu-şi îneacă niciodată supărarea în wiskey, poate doar în sudoarea muncii în plus.
