E minutul 10 al meciului dintre Politehnica Iași și Universitatea Craiova. Valentin Mihăilă cade după o lovitură primită de la Laurențiu Rus. Ca niște roboți, toți ne uităm la arbitrul Chivulete și admirăm, satisfăcuți până la Dumnezeu, cum plutește cartonașul roșu. Pe puștiul Craiovei îl uitasem deja.

Cadrele se mută. Mihăilă e inconștient. E o liniște înfricoșătoare, spartă de fluierul arbitrului spre ambulanțele de lângă teren. Cadrele se mută.

Câțiva metri mai încolo, croatul Ivan Martic ne învață cum e să fii om. Ne spune, dintr-o rugăciune amestecată cu lacrimi, că a fi bun nu te costă nimic. Îți ia doar ceva timp. Fundașul s-a așezat în genunchi, a închis ochii, a lăsat lacrimile să curgă și s-a rugat pentru colegul său. Rugile i-au fost ascultate, iar Mihăilă e bine.

Poate și noi ne vom face bine cândva. Poate când vom renunța la ieșirile inexplicabile ca ale lui Laurențiu Rus, când vom renunța la prima privire spre arbitru la un asemenea fault, poate atunci ne vom face și noi bine.

RESPECT, MARTIC!

FORȚĂ MULTĂ, MIHĂILĂ!

1 Comentariu

LASA UN RASPUNS

Please enter your comment!
Please enter your name here