Mi-a plăcut Narcis Răducan. Şi cât a jucat, dar mai mult de când s-a lăsat. A părut mereu echilibrat şi l-am pus de fiecare dată în tabăra oamenilor care ştiu ce vorbesc.
Numai că, vedeţi voi, lucrurile se mai şi schimbă. “Twente ne va ataca la Einschede, nu e o echipă care să se apere, iar noi trebuie să profităm pe contraatac”. Aşa zice Răducan, membru al stafului Stelei. Astfel am înţeles şi filosofia lui Ilie Stan pentru retur, căci declaraţia asta nu putea veni din senin.
Când pierzi cu 1-0 pe propriul teren, în manşa secundă eşti nevoit să ataci. Şi, cum în faţă nu le ai pe Barcelona sau Real, atunci chiar trebuie să laşi acasă condiţia de echipă mică şi să pleci în ofensivă. Doar aşa poţi câştiga. Să spui, cu alte cuvinte, că te vei apăra înseamnă că eşti un om mic, care face parte dintr-o echipă şi mai mică.
Partida de la Bucureşti a fost o dezamăgire. Şi, prin declaraţia asta, mai asistăm la încă una. Cu siguranţă când o astfel de mentalitate e prezentă nu poţi fi o echipă învingătoare. În nicio competiţie, în nicio situaţie. Am mai rezolvat o calificare. Măcar dac-am fi făcut-o cu capul sus. Aşa o facem cu fundu-n poartă, sperând la un 0-0 în Olanda, care să vă poată permite să spuneţi că totul s-a pierdut la Bucureşti, la singura neatenţie din defensivă.
Cu tactica asta, atunci sigur în primele 15 minute veţi lua un gol, iar acasă vă veţi întoarce cu cel puţin 3. Oare când o să înţelegem că fotbalul înseamnă a marca?