Fotbal Top.ro

… Tătărușanu ar fi scos șutul lui Ola John?

… Prepelița nu gafa la faza golului?

… Partida s-ar fi terminat 0-0?

Din păcate, întrebările care încep cu “dacă” nu prea au sorți de izbândă, dar în momentul în care realizezi că o secundă schimbă, nu numai deznodământul unei partide, ci și opiniile a mii de oameni, trebuie să apelezi la ele.

Înainte de meci toată lumea ridica în slăvi echipa celor de la Twente. Numai auzind vorbele așa zișilor oameni de fotbal îți dădeai seama că Steaua nu are nicio șansă.  Și asta pentru că așa suntem noi, românii, vedem doar ce vrem, iar de cele mai multe ori exagerăm pentru a atrage atenția.

E ca în meciurile în care fotbaliștii se tăvălesc pe joc pentru a scoate un roșu pentru adversar sau un penalty pentru echipa lor. Ne-am obișnuit să ne axăm pe elementele negative și uităm să privim și partea pozitivă a lucrurilor.

Echipa Stelei este făcută praf, antrenorul este criticat și, ca să atragem și mai mult atenția, luăm la țintă și patronul. Pentru ce? Pentru o diferența între cele două echipe care a fost făcută de un gol.

Twente a învins, da, dar nu a fost nici pe departe echipa cu clase peste Steaua, cum se grăbeau a declara unii. Ați văzut Steaua dominată? Ați văzut multe ocazii de gol pentru olandezi?

Eu am văzut o echipă care a vrut, care a luptat, dar care a avut și ghinion. Am văzut jucători care nu trebuiau să se afle pe teren și fotbaliști care au luptat până la fluierul final. Am văzut un Tătărușanu care a  avut câteva intervenții bune, un Nikolic care sărea cu toții adversarii, un Martinovic îmbrăcat în straie de luptător. Am văzut, poate ca niciodată, doi frați Costea care AU VRUT.

Am văzut un public numeros care a îndurat gradele cu minus de afară și ninsoarea dinaintea partidei. Am văzut oameni care nu și-au pierdut speranța nici măcar când arbitrul englez a fluierat finalul și mii de persoane care strigau “Ne vedem în optimi”.

“Match 180 min” scria, mare, Zenga pe tablă după partida tur cu Valencia pierdută de Steaua cu 2-0 în aceași fază a competiției în 2004. Dar el este italian, noi suntem români, iar de aici pornesc imaginile negre pe care le vedem . Sau mai bine zis pe care vrem să le vedem. Că așa suntem noi, ne plângem de rău, dar … vai, cât de fericiți suntem când scriem despre ele.

Steaua a pierdut o luptă. Războiul este săptămâna viitoare. Abia atunci poate porni, sau nu, valul care vă place atât de mult: cel al criticilor, al glumelor, al bancurilor și așa mai departe…