Ştiu că titlul poate părea ciudat. Dacă eram în anii 90′. Dar aşa suntem în 2012, perioadă în care naţionala României nu mai reprezintă nimic, pentru că noi ca ţară nu mai reprezentăm absolut nimic în fotbalul european sau mondial, cum vreţi.
Am câştigat cu 4-0. După o repriză în care am avut doar 1-0. Piţurcă a promovat tot ce era de promovat din campionatul nostru, dar la gol s-au lipit Marius Niculae (x2) şi Cristi Tănase (x2), unul la final de carieră şi altul care încearcă să şi-o salveze. Dar pe amândoi îi ştiam. Cumva ei au ieşit în faţă până acum. Mă aşteptam să poată face faţă unui meci cu Turkmenistan şi jucători care acum au debutat. Să poţi scrie despre ei.
Dorin Goga a debutat. A jucat o repriză. Cam asta poţi trece în cronica lui. Şi vă rog să-mi spuneţi dacă exagerez. Poate din cauza modului lipsit de respect pentru propria ţară în care s-a jucat acest amical al naţionalei m-a făcut să nu pot să-l remarc pe Goga. Chiar, cum să joci un meci al primei reprezentative pe un teren de antrenament? Cât de jos am ajuns ca ţară? Cum să ţi se stingă lumina, iar a doua repriză s-o joci pe puterea generatorului? Cum, când îmbraci tricoul naţionalei?
“Adversarul din seara asta a fost cel mai adecvat, un test util. În cea de-a două repriză, jucătorii noştri s-au descătuşat şi rezultatul a fost unul corect. M-au mulţumit absolut toţi jucătorii, s-au adaptat foarte bine”, zice Piţurcă. Acum sunt şi mai liniştit. Bine că n-am stat cu sufletul la gură ca în meciul cu San Marino, când abia abia am câştigat cu 1-0.
Da, mă bucur că ne-am descătuşat.