Fotbalul a devenit o industrie. Şi nu sunt puţini cei care afirmă acest lucru. Bătăliile nu se duc doar la nivelul gazonului.
Acum războiul e format din lupte în toate compartimentele unui club. Se ceartă patronii, suporterii, preşedinţii, directorii, scouterii, antrenorii, fotbaliştii, doctorii, responsabilii cu apa plată, băieţii cu targa ori copiii de mingi.
Şi pentru a-şi adjudeca toate punctele puse în joc, echipele sunt în stare să facă orice. Ăsta ar fi un lucru bun, dacă s-ar limita în a face orice pe teren! Când nu poţi să câştigi 11 contra 11, atunci începi să te reorientezi.
Fugi când se aruncă cu brichete, pierzi punctele şi palmaresul pentru a le recupera mai apoi, transferi prin orice mijloace doar pentru a transfera, conteşti arbitrii sau fotbalişti doar când nu câştigi. Te plângi. La început doar în presă, pentru a face valuri. Apoi, dacă oamenii de lângă tine te anunţă că e posibil să ai dreptate, cauţi documente şi te zbaţi să acoperi neputinţa echipei tale şi să le câştigi meciul.
Dacă tot vă place fotbalul la masa verde, de ce nu încercaţi să vă apucaţi de biliard??
text: Alberto Boţoghină