Share
-
EDITORIAL | Să-i cerem scuze!
L-am ironizat cu toţii când am aflat de venirea lui în Ghencea. Ne-am grăbit să dăm verdicte şi să-l punem într-un colţ al crudului anonimat. Aşa suntem noi, românii, privim după aparenţe şi nu suntem în stare să cercetăm dincolo de ele.
I-am pus ştreangul la gât şi eram siguri ca şi-l va strânge cu rigurozitate singur atunci când va avea ocazia.
.
Dar ne-am înşelat cu toţii. Mai puţin el, grecul care avea să sfideze orice pronostic.
.
A tăcut şi a înghiţit. Poate nu i-a fost atât de greu, la început nu ştia limba română. Ştia, însă, că avea parte de o nouă şansă. Era ultimul său tren în cariera de fotbalist şi a hotărât să se urce în el cu cel mai mare optimism din lume.
.
Cu un profesionalism ieşit din comun, cu o modestia rar întâlnită, cu o mare dorinţă de reuşită şi de revanşă s-a transformat în golgheterul celei mai iubite echipe de fotbal din România.
.
Iar soarta l-a răsplătit. Trenul care l-a adus în Ghencea, şi care îl va mai ţine aici cel puţin până în vară, va avea grijă să-l ducă, peste câteva zile, în drumul spre un vis pe care orice fotbalist îl are: echipa naţională.
.
Kapetanos nu este un sex-simbol, nici un soul-simbol. E fotbalistul care ţine Steaua în viaţă atunci când toţi se pregătesc de înmormântarea ei.
.
Să-i cerem scuze. Pentru tot ce am crezut şi am spus despre el în ziua în care a semnat contractul cu Steaua.
Eu zic că merită!
.
Informatii:
text: Bianca Dumitru
