Pe-nserat, atunci când în majoritatea “manualelor pentru obţinerea performanţei” se indică faptul că sportivii ar trebui să meargă să-şi odihnească organismul solicitat după o zi de antrenament, băieţii noştri, incluşi sau neincluşi în generaţii care mai de care mai ratate sau mai puţin ratate, aleg să-şi facă apariţia în viaţa vie a nopţii.
Cu aer de mari superstaruri, tipii, care pentru puştii ce se rezumă la a privi un meci de fotbal sunt idoli, îşi iau de mână bombele cât mai sexy şi poposesc în crâşmele cu aer modern înţesate de paparazzii şi de multe milioane prefăcute-n haine şi accesorii de firmă.
După ce îşi fac încălzirea cu două trei ture de shoturi mici, dar puternice, băieţii noştri intră în meciul dintre vin şi şampanie. În final, după luptele extenuante cu paharele, câştig de cauză au streapteasul şi dedicaţiile, evident pe sistem. Dar nu 4-4-2.
În cazul în care nu-şi conving şi alţi “tovarăşi de viaţă bună” să intre în joc, ei se retrag la ora la care mulţi dintre muritorii de foame din România se schimbă în turele de care ai noştri băieţi doar au văzut în filmele proiectate, cum altfel, în cinematografe 14D.
Viaţa de fotbalist, dragi microbişti, e atât de solicitantă pentru puştii ce poartă aceleaşi embleme şi culori ca Hagi şi Dobrin, în trecut, încât aceştia chiar că nu pot face faţă. E, de altfel, imposibil să rezişti şi pe terenul de fotbal, şi pe terenul cu bombe sexy, şi pe terenul sticlelor de alcool.
În final, după o noapte înceţoşată, ceasul lor deşteptăor are răsunetul paharelor.. goale. Cum altfel?
Informaţii:
text: Alberto Boţoghină