Fotbal Top.ro

“Dragii mei,

Pe Ghencea sunt de la începutul sezonului fotbalistic. Am stat bine, uneori foarte bine, trebuie să recunosc. Nimeni nu m-a deranjat, nimeni nu m-a întrebat de sănătate, absolut nimeni.

Eram atât de fericit că îmi găsisem locul. Mă simţeam ca acasă. Oamenii aveau grijă de mine, evitând de fiecare dată să şuteze în zona în care ştiau că-mi fac veacul. Unii mă ameninţau înainte de partidă că or să-mi mute culcuşul. Glumeţii de ei.

În schimb, că şi la noi, păianjenii, binele nu durează prea mult şi nici nu ştii când rozul devine cel mai urât negru, am avut câteva vise urâte în ultima perioadă. A fost ca un semn. Mi-am dat seama de la bun început că nu-i a bună atunci când, din privincie, au sosit ai lu’ Dan. Îi ştiţi voi, “lupii“!

Auzisem de Apostol că are ceva cu noi, dar n-am reuşit să-l întreb cine de-ai noştri l-au deranjat vreodată. Mai ştiam şi de răzvrătitul lui Şiman, cum îi zice?…aşa, Varga. Se zvonea în ziarele din lumea noastră de mondenităţi că în unele zile şi lui i s-ar pune pata pe noi.

Ştiu, nu-mi spuneţi, am vrut să mă mut, să mă întorc acasă la mine, pe stadionul cel mare, dar mi-au zis că slabe şanse să-l termine în următoarea perioadă. Nici măcar telegondola aia cu care se laudă aleşii nu e gata, ori măcar autostrada suspendată unde aş mai putea găsi un unghi de 90° unde să-mi duc liniştit bătrâneţile.

Aseară, după cum bine ştiţi, a fost meci. Băieţii dirijaţi de MM şi Dan au dat piept cu nu ştiu ce “rengărşi” de prin Scoţia. Toate bune şi frumoase, dragi prieteni (ştergânudu-şi uşor lacrimile), până în minutul 89. Deja îmi făcusem patul, fericit că totul s-a terminat cu bine, când, ca un administrator ce te pândeşte să-ţi plăteşti chiria, Onofraş, pe care-l credeam băiat cu inimă bună, m-a lovit cu toată puterea.

Nu vă mai spun cum am cazut şi cum era s-o sfârşesc. Cel mai tare m-a deranjat că doborârea mea, care nu i-am deranjat cu niciun brânci vreodată, le-a dat motiv de sărbătoare. Unul, mai cu suflet, Bilaşco am impresia că-i zice, a îngenuncheat lângă mine, la acea fază. Om bun. Nu mai ştiu ce mi-a zis.

Totuşi, există şi o parte bună. Onofraş mi-a amestecat mie visele, dar le-a transformat pe ale lor în realitate. Sunt la un pas să meargă mai departe.

P.S: M-am urcat la loc. Nu de alta, ci doar pentru a mai fi lovit o singură dată: CU SEVILLA!

Cu drag,

Un păianjen doborât”

Informaţii:

text: Alberto Boţoghină