Fotbal Top.ro

“Pariul este viciul fără de care weekendurile mi-ar fi lipsite de interes” – spune el, privindu-şi atent lista cu meciurile de astăzi.

Pariurile nu au secrete pentru el, deşi, uneori, aşa cum obişnuieşte să glumească, „evită să îi spună adevărul”. N-a făcut prea mulţi bani din pariat, dar nici nu este mult pe minus.

„A trăi printre 1, X şi 2 va fi întotdeauna o plăcere pentru mine. E plăcut să te informezi şi să afli anumite lucruri din dorinţa de a face profit din sportul preferat“.

Oamenii din „exteriorul” sistemului sunt întotdeauna sceptici când vine vorba de pariurile fotbalistice. Până la urmă, mingea este rotundă, iar din cei 22 de jucători care se bat pentru ea nu poţi ghici de fiecare dată deznodământul. El încearcă. Indiferent că vine vorba de meciurile din Finlanda sau despre derbyurile din Spania, a paria este, fără îndoială, un obicei nociv, dar a şti cum să pariezi poate fi o artă.

„Există o regulă, aceea de a reinvesti profitul şi de a-ţi păstra miza iniţială. Un parior adevărat nu ar trebui să se dezică acestei filosofii“.

Trăirile din momentul începerii primului joc până în momentul în care soarta biletului va fi decisă diferă de la minut la minut, de la gol la gol, de la meci la meci. Partidele în orb, adică acelea pe care nu le poţi urmări decât pe site-urile de „livescore”, sunt cele mai grele.

„Ştii că mai ai nevoie de goluri, speri, dar nu ştii dacă echipa ta atacă ori s-a resemnat cu înfrângerea. Investeşti emoţiile tale în minute a căror realitate nu o cunoşti“.

Pentru el, pariurile devin un mod de viaţă. Stă ore în şir în faţa revistelor, analizează clasamente, rezultate, cote. Dilemele sunt mari, deciziile sunt grele. Pariul nu este o ştiinţă exactă, din păcate. Nu, nici pe departe. E o artă, un simţ.

„Dacă ar fi ca în matematică, ar însemna ca echipa cu cea mai mică dintre cote să câştige, introducând astfel în joc şansele. Ciudat, de multe ori se întâmplă să mă <<sară>> cotele mici”.

Emoţiile sunt covârşitoare, iar un lucru straniu este că, fără să vrei, ajungi în fiecare zi să fii suporterul unei alte echipe.

„Întotdeauna când pariez împotriva echipei preferate, ştiu – mereu îmi spun că e ultima dată, am senzaţia că o trădez, dar vă spun că poate aşa e modul de a mă ascunde în faţa înfrângerii favoriţilor: câştigând la pariuri”

Deşi s-ar putea scrie romane, asta dacă nu cumva s-au şi scris, „treaba” ce include un parior nu este chiar aşa simplă cum pare. Pe lângă bani, investeşti sentimente, trăiri, „patos”.

„Te învârţi într-un carusel ce-ţi arată la fiecare pariu atât zâmbetul cât şi lacrima. E întotdeauna vital să ştii când să te opreşti, stabilindu-ţi propriul nivel“.

Informaţii:

Un articol realizat de Dumitru Bianca şi Boţoghină Alberto