cafeaua-microbistafotbaltoproFotbalul românesc cunoaşte, fără îndoială, părţi la care puţin aveau curajul să gândească. Nu vi se întâmplă şi vouă să aveţi momente în care să vă întrebaţi dacă mai există vreo legătură între jocul cu băşica la care toată lumea se pricepe, mai mult sau mai puţin, şi scenele uşor neplăcute prezentate, astăzi, cu fală de Liga Întâi?

Veştile care mai iscălesc un nume pe lista posibililor corupţi calcă cu cizmele pline de nămol pe faima sportului românesc, creată cu orice sacrificiu de marile legende ale patriei. Ne aflăm parcă pe frontul celui mai negru şi laş război, primind răvaşe cu ştiri al cărui negru de cărbune al titlului păleşte în faţa negrului întrezărit în viitor.

În această perioadă, fotbalul românesc, practic, nu mai există. Pe teren nu se mai joacă mai nimic, echipele participante în cupele europene riscă excluderea din Champions League şi Europa League din cauza problemelor cu licenţa, echipa naţionala nu mai are şanse de calificare la “Mondial”, iar conducătorii anchetaţi de DNA sunt tot mai mulţi.

După ce în urmă cu câţiva ani, Gică Popescu a fost implicat în scandalul transferurilor dubioase, acum, un alt fost mare fotbalist român, Florin Prunea este anchetat pentru luare de mită. Dacă am ajuns să-i vedem implicaţi şi pe unii foşti jucători componenţi ai “Generaţiei de Aur” în mafia fotbalului din România, ce speranţe să mai avem că acesta se va redresa aşa cum am crezut atunci când Steaua juca o semifinală de Cupă UEFA, iar România se califica la EURO2008 de pe primul loc al grupei preliminare din care mai făcea parte şi Olanda?

Privim şi rămânem uimiţi. Auzim şi rămânem şocaţi. Unde ne este fotbalul al cărui rege era Hagi? Unde ne este fotbalul care era încoronat drept cel mai bun din Europa într-o magică seară de mai a anului 1986? Nu mai există! S-a evaporat la fel de repede cum se evaporă picăturile de transpiraţie ale fotbaliştilor români într-un meci pe care aceştia îl consideră fără miză.

Anii au trecut, iar noi am uitat să trăim fotbalul aşa cum se cuvine. Mai nou, partidele nu se mai dau pe stadioane, ci prin birourile DNA-ului. Ipocrizia atinge cote maxime, depăşeşte paroxismul şi face ca oamenii pătaţi din cap până în picioare de o corupţie fără remediu, să ajungă să ne înveţe ce este moralitatea şi fair-playul.

Ne merităm soarta! Merităm fotbalul pe care îl avem, atât timp cât cei sus aşezaţi sunt din ce în ce mai căutaţi. Şi nu tocmai pentru a li se recunoaşte anumite merite…

Informaţii:

rubrică realizată de:

  • Alberto-Sorin Boţoghină, Bianca Dumitru şi Gabriel Ilcu