Echipa nationala de fotbal a Romaniei a batut, draga de ea, pe Lituania, in deplasare, cu scorul de 1-0. Ceea ce a pornit o serie de evenimente pe care, sincer, nu mi le pot explica. Mascaricii au iesit la TV pentru a lauda prestatia jucatorilor, lumea i-a aplaudat la aeroport cand s-au intors, editorialistii se folosesc pana si de ultimele cuvinte existente in limitatul lor limbaj pentru a ridica in slavi aceasta reusita, unii jucatori viseaza la castigarea Campionatului European din 2012, tot Universul isi concentreaza atentia asupra evenimentului acesta. Si are si de ce…
Am batut cu 1-0 pe Lituania. Ce buni suntem noi.
Ce s-a intamplat cu nevoia noastra de a bate echipe mari din Europa? Unde a disparut orgoliul de tara? Nu ne este, totusi, putin rusine de noi? Mai lipseau dobitocii cu claxoane de pe strazi. Am batut chinuit o echipa extrem, extrem de slaba. De fundul clasamentului FIFA. Si asta dupa ce ne-a umilit acasa. Suntem chiar atat de mici incat o victorie cu Lituania, CU LITUANIA, ne face sa ne decoram fotbalistii cu tot felul de premii si laude ieftine? Pai… Da.
Ce importanta are ca n-am jucat nimic? Ce importanta are ca la centrari noi vanam fluturasi? Detaliile nu sunt importante. Important e ca am batut Lituania. Aceasta echipa Dumnezeiasca.
Oficial suntem in a 2-a grupa valorica. Neoficial suntem in a 3-a. Daca o victorie cu o echipa de ciobani ne aduce atat de multa satisfactie, atunci meciurile jucate impotriva unor forte din fotbalul mondial vor fi pierdute cu mult inainte de fluierul de inceput.
Laudă mai de prost gust n-am mai auzit de pe vremea lui Mutu la Chelsea.
Scoateti sampania… Am batut Lituania…
Informaţii:
autor: Dorin Spoaller
sursă foto: FotbalTop.ro