Fotbal Top.ro

De ce lecţia lui Guardiola? Pentru că succesul obţinut miercuri seară de Barcelona i se datorează în mare parte tehnicianului catalanilor.

Nu, nici şpiţul lui Eto’o şi nici capul lui Messi n-au adus trofeul în Spania. Puteau alţi actori să primească din partea norocului rolul principal în cele 90 de minute de la Roma. Meritul este al lui Guardiola nu doar pentru bucuria ridicării trofeului deasupra capului, ci pentru modul în care a ajuns să facă acest lucru.

Să ne aducem aminte:

Erau ultimele secunde pe Stamford Bridge, iar camerele de filmat surprind o imagine memorabilă: Pep Guardiola se duce lângă Guus Hiddink şi-l felicită pentru calificarea ce se contura pentru Chelsea. În mintea ibericului totul se terminase, dar zâmbetul său parcă prevestea deznodământul final.

Câteva momente mai târziu…

Camerele de filmat se zguduie, Iniesta îşi aruncă tricoul, iar Guardiola aleargă disperat, manifestându-şi bucuria, dar nepierzând momentul de a-l trage de mâneca pe Silvinho pentru a efectua ultima modificare.

Avea să conteze mult mai puţin că şutul lui Iniesta a fost singurul al Barcelonei pe poarta lui Cech. Ce mai contează? Istoria se scrie indiferent de dramul de noroc care inclină sau nu balanţa.

27 mai 2009, Roma

Atmosfera este apăsătoare pe Olimpico. Obrajii lui Ferguson par mai roşii ca niciodată, iar prim-planul cu Guardiola îţi aduce prin faţa ochilor aceeaşi imagine din Anglia. Stop. Nu există loc de comparaţii şi, cu atât mai puţin nici de superstiţii.

Inspiraţia

Toată săptămâna în presa engleză s-au scris zeci de pagini cu motivele pentru care Sir Alex Ferguson le-ar avea pentru a-i trimite din prima în teren pe Cristiano Ronaldo, Rooney şi unul dintre Tevez şi Berbatov.

Neclintit şi hotărât, Ferguson şi-a clădit echipa astfel încât să blocheze verticalităţile ucigătoare ale Barcelonei, punându-i pe Carrick şi Anderson în centrul liniei de mijloc, dar şi pe Ryan Giggs în faţa lor.

Greşeală fatală

Aici s-a decis însă jocul. N-a contat ezitarea lui Vidici şi nici lipsa de marcaj a lui Ferdinand la Messi. Ele puteau veni şi în alte condiţii, dar Manchester a pierdut jocul în momentul în care a lăsat garda jos la mijlocul terenului. Ce eroare!!!

Iniesta şi Xavi, ajutaţi în faza ofensivă de către Messi, iar în cea defensivă de către Busquets, au defilat printre coloşii albi ai englezilor, sufocându-i şi storcându-i până la ultimul strop de energie.

De la lipsa ideilor şi puterii în linia mediană a Manchesterului au pornit şi lansările interminabile pentru “atleţii” Rooney şi Cristiano Ronaldo, rămase, din păcate pentru “diavoli”, fără niciun fel de rezultat.

Cheia

Totuşi, partida din Italia a avut un moment cheie în începutul jocului. Trecuseră doar câteva minute când Cristiano Ronaldo îşi număra atent paşii, luându-şi elanul necesar după deja consacratul ritual.

Şut pe centrul porţii, dar suficient cu mult efect şi tărie pentru a-l face pe Valdes să respingă, ezitant, în faţă. Acolo, însă, a venit la urmărie o altă mână moartă de-a lui Ferguson, Park, care a trimis direct în blocajul unui apărător catalan.

Finalul

Istoria s-a scris, poate, la fel de uşor ca şi gravatul numelui campioanei pe trofeul Ligii Campionilor. Propun, măcar după cele petrecute la Roma, ca de acum înainte şi numele antrenorului să fie alăturat echipei învingătoare.

De această dată, Pep Guardiola a fost eroul unei seri magice. Şi nu, nu doar pentru că l-a “bătut” pe Ferguson şi nici că a obţinut toate trofeele posibile, ci doar pentru faptul că A FOST DEASUPRA UNEI MIZE URIAŞE!

Felicitări, Barcelona! Felicitări, Guardiola!

Informaţii:

text: FotbalTop.ro

sursă foto: www.gsp.ro