Share
-
Editorial/ Cumpărători de performanţă, vânzători de iluzii
Nu voi aplica metoda de a împrăştia cu noroi peste nume şi instituţii. Ele se află, deja, până la gât mânjite de toate scandalurile şi neregulile făcute în secret, an de an, şi ieşite acum la suprafaţă.
Câţi dintre suporterii echipelor ale căror nume flutură prin dosarele de corupţie nu s-au bucurat pentru fiecare victorie obţinută? Câţi dintre “oamenii cu seminţele”, aşa cum şefii îi alintă, n-au tresărit la fiecare ocazie sau decizie a arbitrilor? Câţi au crezut că tot ce văd e real?
Răspunsul, indiferent de persoana chestionată, ar cuprinde “majoritatea”. Pe drept, după noi, dar pe dat “dreptul”, după ei. Evident, ca ei a fost şi nimeni n-a îndrăznit, până astăzi, să creadă contrariul.
Cine mai lua în seama declaraţiile de după fiecare joc în care “am fost furaţi”, “ne-a curăţat” sau “aşa ceva nu se poate” erau cuvintele ce ne încălzeau urechile şi ne răceau speranţele corectitudinii? Deveniseră stereotipe.
Acum, după tot ce-a fost şi, poate, va să fie, doar o întrebare mai mişcă buzele rămase mute de uimirea nelegiuirilor: Cu ce preţ?
Cel al libertăţii n-a fost luat în calcul…
Sa fim seriosi se stia de mult ca in fotbalul romanesc se umbla la arbitrii si nu de ieri de azi ci de ani buni. Urmareste putin Liga a II-a etapa de etapa sa vezi acolo blaturi si arbitraje ostile.
E mare pacat… pentru ca, din cate am observat in ultimul deceniu… talente ar fi in fotbalul romanesc.