Să ne aducem aminte/ Când cei mici deveniseră mari…

37Din categoria “Să ne aducem aminte nu poate lipsi, cu siguranţă, ziua de 24 februarie 2005. Trăim cu toţii într-un fotbal al amintirilor. Într-unul în care echipele favorite sunt alese după palmares şi trecut, nicidecum pentru prezent. Iar asta pentru că, in situaţia actuală, performanţele fotbalului mioritic sunt de-a dreptul imposibile.

Astfel, printre valizele şi frustrările din ziua de azi, o noapte de februarie, a anului 2004, nu poate fi uitată. Dimpotrivă, este rememorată din ce în ce des şi trezeşte melancolii de nedescris.

Probabil v-aţi dat seama la ce mă refer, şi în acest moment, dumneavoastră, ca şi mine, aveţi în minte golurile lui Cristea, penaltyul ratat de Dorinel Munteanu şi cel înscris de Dică.

Este vorba de “trillerul cu final fericit” din Ghencea, Steaua-Valencia. Un asemenea meci e greu de uitat. Pentru prima dată, în ultimii ani, am fost mândri că suntem români. Ne-am dat seama în doar 90 de minute, că într-un meci de fotbal pronosticurile sunt de prisos. Că valoarea fotbalistică poate fi uşor înlocuită de o dăruire exemplară şi o dorinţă imensă de a câştiga.

După meciul tur de la Valencia, conaţionalii noştri, care mai de care mai răutăcioşi, lansau o serie de glume, răutăţii şi ironii la adresa Stelei. Vorbe de genul “Steaua poate trece de Valencia în drumul spre aeroport şi înapoi” sau ”Îmi pare rău cănu am văzut meciul pentru că am ratat un prilej de a mă amuza” işi făceau loc pe paginile ziarelor de sport din ce în ce mai des. Adevărul este că, dupa 2-0 în tur, cine mai credea in fotbaliştii roş-albaştrii?

Walter Zenga. Da, el a fost singurul care a avut încredere în forţele echipei sale şi care a declarat imediat după partida de la Valencia că “Abia s-a terminat o repriză. Mai este una, la Bucureşti”

Şi a avut dreptate. Când nimeni nu le mai dădea nicio şansă, Rădoi & co. au dat peste cap orice pronostic şi, ajutaţi din spate de un stadion arhiplin, au spulberat fotbaliştii lui Claudio Ranieri.

Au sfidat ironii şi răutăţi. Au tratat marea echipă a Valenciei ca orice adversar şi au aşternut fericirea pe întreg teritoriul ţării.

Cuvintele sunt de prisos. Imaginile rămân. Iar ce aveţi mai jos este doar o parte din ceea ce trebuie văzut.

Steaua-Valencia 2-0 (Rezumatul primelor 90 de minute)

Steaua-Valencia (Lovituri de departajare)

2 Responses to Să ne aducem aminte/ Când cei mici deveniseră mari…

  1. Doru says:

    Meciul acela a fost halucinant, nu atat prin prisma faptului ca Steaua, o echipa mica din Est eliminase campioana en-titre, cat mai ales pentru ca evolutiile echipei din Ghencea fusesera contradictorii inainte de intalnirea cu “liliecii”

  2. Cristiano says:

    Amintiri frumoase, insa din pacate au ramas doar amintiri. Mi-as da zile din viata ca sa mai traiesc odata ce am trait la acest meci. Superb

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

Powered by WordPress | Designed by: search engine optimization company | Thanks to seo service, seo companies and internet marketing company