Fotbal Top.ro

Este unul dintre cei mai buni antrenori ţinând cont de numărul de echipe antrenate, perioada şi trofeele obţinute. Stilul său arogant nu l-a adus niciodată în topurile de popularitate, faima datorându-i-se valorii.

A jucat fotbal doar doi ani, dar probabil n-ar pica niciun test ce are ca subiect principal fotbalul rege. A fost în spatele marelui Bobby Robson, dar nu ca antrenor secund, ci ca traducător.

Pasiunea sa pentru fotbal l-a ajutat să treacă peste insuccesele de pe vremea când era jucător. Provenind dintr-o familie corectă, Mourinho junior a fost sfătuit de tatăl său, ce l-a avut sub comandă la juniorii echipei Rio Ave, să urmeze antrenoratul, visul măreţ al celui numit astăzi “The Special One”.

Timpul petrecut lângă Bobby Robson l-a ajutat să perfecţioneze bazele sportului său preferat. Perioadele de la Sporting Lisabona, FC Porto şi FC Barcelona, acolo unde a stat în umbra lui Robson, a reprezentat trambulina de care avea nevoie.

În septembrie 2000, Jose Mourinho a devenit antrenorul principal al celor de la Sporting Lisabona. Chiar dacă aventura sa la Sporting avea să se termine în luna decembrie a aceluiaşi an, Mourinho lăsa în urmă o victorie importantă contra rivalei FC Porto, dar şi senzaţia că putea fi un antrenor de top.

Nu a stat prea mult timp pe bară, iar în ianuarie 2001 a fost numit antrenor la Uniao Leiria, aici unde şi-a lăsat amprenta în doar un sezon. Echipa a terminat campionatul pe locul al patrulea, performanţă unică pentru un club ca Leiria.

Anul 2002 a însemnat semnarea contractului cu performanţa, chiar dacă aceasta urma să apară mai târziu. Tânărul Jose devenea “principalul” lui FC Porto. Cum aventurile sale trecute aveau o performanţă notabilă în spate, oamenii se aşteptau la acelaşi lucru şi la Porto.

Avea să fie exact cum credeţi. 27 de victorii din 34 posibile i-au adus titlul celor de la Porto în anul 2003, iar în rândul tehnicienilor de top se încropea încă unul: Jose Mourinho.

Dacă nu a fost de ajuns, atunci să punem la socoteală şi Cupa Portugaliei şi Cupa UEFA, ambele competiţii câştigate în anul magic, 2003.

Era anul 2004, iar Porto mai câştiga un sezon în Portugalia, dar pierdea Cupa, ratând astfel eventul pentru al doilea an consecutiv. Totuşi, apogeul urma să fie atins în luna mai a anului 2004, atunci când FC Porto, cu Jose Mourinho pe bancă, câştiga finala Ligii Campionilor, învingând categoric, scor 3-0, pe AS Monaco.

Imediat, portughezul a fost instalat pe banca lui Chelsea Londra, acolo unde în 3 ani de zile a câştigat 6 trofee, dintre care două titluri de campion. Primul venit după o secetă de 50 de ani pentru “albaştrii”. Totuşi, Mourinho nu a reuşit să împlinească visul magnatului Abramovic, acela de a câştiga Liga Campionilor, şi a părăsit gruparea de pe Stamford Bridge.

A sosit în Italia, la Internazionale Milano, şi este pe cale să mai adauge un trofeu în palmaresul echipei de pe Meazza, dar şi în cariera sa.

Portugalia, rămasă datoare după performanţele sale, i-a oferit, prin Universitatea Tehnică din Lisabona, acolo unde a primit în anul 1987 diploma de profesor de educaţie fizică, titlul de Doctor Honoris Causa.

Astfel, dacă mai era încă nevoie, lui Mourinho i-a fost recunoscută performanţa în sportul pentru care a renunţat, în tinereţe, la facultatea de afaceri dorită de mama sa.

A meritat!